Duminica a XXIV-a din Timpul de peste An
(Anul B)

Deși Isus se prezentase ca fiind un Mesia al celor săraci și nevoiași, Petru a răspuns la întrebare susținând că Învățătorul său era Mesia profețit și așteptat, cel care va restaura poporul lui Israel și va da o nouă strălucire casei regale a lui David. Dar cât de diferite erau cele două imagini despre Mesia! Pentru a-i ajuta pe discipoli să-i înțeleagă calea, Isus le va destăinui misterul Fiului Omului.

Mihai Roca | 15 septembrie 1018

---

Textele liturgice

Is 50,5-9a; Ps 114; Iac 2,14-18; Mc 8,27-35

 

Contextul

Petru mărturisește că Isus este Cristos
Isus avea să înceapă o lungă călătorie care îl va conduce de la Cezarea lui Filip la Cafarnaum, mai întâi, iar apoi la Ierusalim și la Ierihon. Se găsea chiar la începutul acestei călătorii. Pe drum, le-a cerut discipolilor să-i spună atât  părerea oamenilor despre el, cât și convingerea lor despre identitatea sa. După ce i-au spus ce gândesc oamenii despre el, Petru a rezumat convingerea discipolilor despre Învățătorul lor și i-a spus: „Tu ești Cristos”. Și deoarece răspunsul lui Petru nu era cel așteptat – discipolii se gândeau la un Mesia glorios -, Isus le-a poruncit să nu vorbească nimănui despre el, iar apoi le-a destăinuit misterul Fiului Omului și calea pe care acesta va merge.
Isus este Fiul Omului. El destăinuie discipolilor misterul Fiului Omului

 

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență Slujitorul Domnului.

• În prima lectură autorul sacru prezintă al treilea cânt al Slujitorului Domnului, în care descrie atât soarta dureroasă a acestuia, cât și încrederea sa neclintită în Dumnezeu: „Apărătorul meu este aproape. Cine mă va acuza? Să ne prezentăm împreună la judecată! Este cineva care vrea să mă învinuiască? Iată, Domnul Dumnezeu îmi ia apărarea. Cine mă va condamna?”.
• În lectura a doua, apostolul Iacob prezintă legătura strânsă dintre credință și fapte, iar apoi îndeamnă: „Frații mei, ce-i folosește cuiva dacă pretinde că are credinţă, dar nu are fapte? Poate credința aceasta să-l mântuiască? (…) Tot așa şi credința, dacă nu are fapte, este moartă”.
• În evanghelie, Marcu subliniază cele două întrebări adresate de Isus discipolilor și menționează misterul Fiului Omului: „Pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe şi să fie respins de către bătrâni, de către marii preoți şi de către cărturari, că trebuie să fie ucis şi după trei zile să învie”.

 

Perspectiva

„Oamenii…, dar voi?”, „Fiul Omului”, „să îndure multe”

1. „Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?»”
Până la momentul descris în această pericopă, evanghelia a menționat multe întrebări adresate lui Isus. Cei care observau Legea și cei bogați, adică fariseii și saduceii – voind să-l încadreze în  schemele lor religioase – i-au cerut lui Isus să le explice unele situații și chiar au voit să vadă un semn venit din ceruri. Dar Isus nu le-a răspuns la provocări, nu a folosit logica lor și nici nu a făcut vreun semn înaintea lor. Din contră, el i-a îndemnat pe toți să mediteze la semnul profetului Iona și le-a adresat pentru prima câteva întrebări.

Isus era împreună cu discipolii săi în partea cea mai de nord a Galileii, la poalele muntelui Hermon, în părțile Cezareii lui Filip. Chiar în locul cel mai îndepărtat de Ierusalim, într-o zonă păgână, voia să știe ce spun oamenii despre identitatea sa și i-a întrebat pe discipoli:  „Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” Se arătase pe deplin solidar cu toți cei pe care i-a întâlnit, mai ales cu cei săraci, identificându-se astfel cu Fiul Omului. Ce au ajuns oare să gândească oamenii despre el? Preluând părerile oamenilor care spuneau că el ar fi Ioan Botezătorul, Ilie, Ieremia, sau unul dintre profeți, discipolii i-au prezentat părerile cele mai răspândite: numele unor personaje religioase din trecut și cu o istorie extraordinară, adevărate sinteze ale așteptărilor religioase cristalizate de-a lungul timpurilor. Însă toate părerile exprimate nu se potriveau nicidecum cu imaginea Fiului Omului.

2. „Isus le-a spus: «Dar voi cine spuneți că sunt?» Atunci Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!»”
Adresându-se discipolilor săi, Isus le-a cerut să-și exprime părerea despre el. Erau cei care l-au urmat îndeaproape, care i-au ascultat învățăturile și care i-au fost martori la toate minunile făcute. Care este așadar părerea lor în comparație cu cea exprimată de oameni? Petru a luat inițiativa și de data aceasta. Recunoscând descendența davidică a lui Isus și raportul special pe care îl avea cu Dumnezeu, el a mărturisit: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”

Simon Petru a recunoscut caracterul mesianic și transcendental al Învățătorului său. El a văzut ceea ce ochiul omenesc nu a mai văzut: a interpretat semnul lui Iona și l-a recunoscut în Isus din Nazaret pe Mesia cel așteptat și pe Fiul Omului. Și nu numai că l-a recunoscut în Isus pe acela care trebuia să restabilească împărăția lui Israel, dar a și mărturisit că în Isus este prezent și activ însuși Dumnezeu. Îl vedea pe Isus ca pe Mesia glorios și victorios.

3. „Pentru prima dată, le-a făcut cunoscut că Fiul Omului trebuie să îndure multe şi să fie respins (…), ucis şi după trei zile să învie”.
Isus le-a destăinuit discipolilor săi că el este un Mesia slujitor, așa cum anunțase Isaia, şi că va fi ucis în timpul misiunii sale (Is 49,4-9; 53,1-12). Dar nereușind să pătrundă înțelesul cuvintele Învățătorului său, Petru s-a speriat de cele auzite și l-a chemat deoparte pentru a-l convinge să renunțe la planul său. Atunci Isus i-a spus lui Petru: „Mergi în urma mea, Satană, căci nu te gândești la cele ale lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor!”.

Reacția lui Isus a fost foarte dură: l-a numit „Satană” pe Petru. Când a încercat oarecum să-l îndepărteze pe Isus de la misiunea sa, abia atunci Petru a auzit: „Mergi înapoi!”. Discipolul trebuie să meargă în spatele Învățătorului său și să-l „urmeze”, acceptându-i calea şi direcția indicată. Din nefericire, Petru voia în cel moment să fie el acela care să indice direcția: voia un Mesia conform așteptărilor şi dorințelor sale.

 

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
Privește la noi, Dumnezeule,
Creatorul şi Stăpânul universului,
şi, ca să simțim puterea îndurării tale,
dă-ne harul să-ți slujim din toată inima.

 

Gândurile mele

Simon Petru a recunoscut caracterul mesianic și transcendental al Învățătorului său: l-a recunoscut în Isus pe acela care trebuia să restabilească împărăția lui Israel și mărturisit că în Isus este prezent și activ însuși Dumnezeu.
Petru dorea să fie el acela care să indice direcția: voia ca Învățătorul său să fie un Mesia conform așteptărilor şi dorințelor sale.