Duminica a II-a din Timpul de peste An
Anul C

Dumnezeu s-a apropiat de omenire cu o iubire nețărmurită, asemenea unui mire, în persoana lui Isus din Nazaret. Sosise în sfârșit ceasul nunții. „Vinul bun” avea să reprezinte gloria lui Isus, mirele divin, cel care va împlini tainic în trupul său atât legătura dintre cer și pământ, cât și comuniunea deplină dintre oameni și Dumnezeu.

Mihai Roca  |  20 ianuarie 2019

---

Textele liturgice

Is 62,1-5; Ps 95; 1Cor 12,4-11; In 2,1-12

Contextul

Nunta din Cana
Minunea de la nunta din Cana, primul din șapte „semne” relatate de Ioan evanghelistul, avea să dezvăluie informații prețioase despre identitatea lui Isus. Textul evanghelic este plin de simboluri: nunta reprezintă alianța dintre Dumnezeu și poporul său; lipsa vinului simbolizează lipsa iubirii omului; mama lui Isus și slujitorii reprezintă poporul dispus să respecte alianța; cele șase vase de piatră fac aluzie la creație și la legea neîmplinită; apa este elementul primordial de la creație; iar „vinul bun” indică gloria mirelui Isus. În acest „moment” – la trei zile de la Botezul lui Isus în apele Iordanului -, Isus oferă „vinul bun” din belșug și îi invită pe toți cei prezenți la nuntă să participe cu bucurie la banchet. Maria era prezentă și ea la nuntă, atentă la nevoile celorlalți.
Isus este Mesia. El anticipă la „ceasul” reînnoirii alianței lui Dumnezeu cu poporul său și îi invită pe toți oamenii să trăiască în iubire și cu bucurie.

La izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază tema nunții.

• În prima lectură, autorul biblic arată care este voința lui Dumnzeu față de Ierusalim: „Vei fi ca o cunună strălucitoare în mâna Domnului şi ca o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău. Te vor numi «Bucuria mea» şi pământul tău: «Mireasă fericită», căci Domnul şi-a găsit bucuria în tine şi ţara ta se va cununa cu el”.
• Apostolul Paul prezintă în lectura a doua comunitatea creștină, mireasa lui Cristos, care se bucură de o mare diversitate de carisme: „Darurile harului sunt diferite, dar totdeauna este acelaşi Duh. Slujirile în Biserică sunt felurite, dar mereu este acelaşi Domn. Şi lucrările sunt variate, dar pretutindeni este acelaşi Dumnezeu, care lucrează toate în toţi”.
• Evanghelia după Ioan prezintă primul semn împlinit de Isus la nunta din Cana: „Scoateți acum şi duceți nunului. Și i-au dus. […] Aceasta a fost prima minune pe care a săvârșit-o Isus; era la Cana, în Galileea; astfel şi-a arătat slava şi ucenicii lui au crezut în el”.

Perspectiva

„O nuntă”; „scoateți acum”; „vinul cel bun”

1. „În localitatea Cana, din Galileea, era o nuntă”
Unul dintre primii ucenici ai lui Isus, Natanael, era originar din Cana, o localitate situată la circa patrusprezece kilometri nord de Nazaret. La Cana era o nuntă celebrată cu mare solemnitate, ce dura cam o săptămână întreagă. Natanael a considerat că acea nuntă era o ocazie potrivită pentru a-l invita pe Isus să-i viziteze familia, dar și pentru ca să participe la ospățul de nuntă împreună cu Maria și cu grupul de discipoli.

Notează evanghelistul că, în timpul nunții, observând că vinul era pe terminate, Maria a început să se preocupe și să caute o cale pentru a-i ajuta pe miri să iasă din situația delicată în care ajunseseră. Apărea riscul ca sărbătoarea mirilor să fie umbrită chiar de lipsa vinului, iar cei prezenți să nu mai participe la banchetul la care fuseseră invitați. Observând preocuparea organizatorilor nunții, Maria a înțeles că ar putea să facă ceva pentru ca bucuria mirilor și a nuntașilor să continue.

Maria a privit spre fiul ei și i-a spus: „Nu mai au vin”. Puținele cuvinte ale mamei descriau nu numai lipsa vinului de la sărbătoarea mirilor, dar deveneau în același timp o cerere și o intervenție. Spunându-i Mariei: „Femeie, ce există între mine și tine?”, Isus i-a adresat de fapt mamei sale invitația de a reflecta asupra prezenței lor la nuntă și asupra misiunii pe care ei o aveau. Folosirea cuvântului „femeie” (din grecescul „gynai”) indica atât delicatețea și respectul datorat Mariei, cât și însemnătatea rolului ei în acel moment semnificativ. De fapt, evanghelia o va prezinta pe Maria în trei imagini semnificative, ca noua Evă, ca mamă a tuturor celor vii și ca reprezentantă a poporului lui Israel.

Maria a intuit imediat că Isus nu se referea numaidecât la lipsa vinul; Isus voia să le destăinuie celor prezenți ceva despre misterului misiunii său. Evanghelistul ne permite să observăm momentul în care Maria a avut încredere în Isus atunci când i-a prezentat fiului ei situația delicată în care se aflau mirii și nuntașii. Ea a înțeles cuvintele adresate ei de Isus, a întrezărit ce putea să însemne ceasul lui Isus și le-a spus cu hotărâre servitorilor să aibă încredere în fiul ei și „să facă tot ceea ce el le va spune”.

Existau în acel loc șase vase de piatră și erau acum toate goale, deoarece toți cei invitați au consumat apa când au împlinit ritul abluțiunilor înainte de masă; acele abluțiuni aveau o dublă semnificație: ca semn de îndepărtare de orice fel de activitate profană și ca semn simbolic de purificare înainte de celebrarea ritului sacru al mesei.

2. „Scoateți acum şi duceți nunului”
Isus le-a cerut servitorilor să umple cu apă toate vasele de piatră, iar aceștia le-au umplu până sus. Cele șase vase de piatră conțineau acum aproximativ șase sute de litri. Isus le-a spus apoi servitorilor: „Scoateți acum și duceți nunului”, și în acel moment s-a împlinit minunea: apa a devenit vin și avea un gust total diferit față de cel de mai înainte. Dacă apa de mai înainte fusese folosită pentru ritul abluțiunilor, apa transformată în vin avea să fie consumată pentru a aduce bucuria nupțială. Sosise în sfârșit ceasul mântuirii, iar vasele de piatră pline până sus erau gata să reverse plinătatea mesianică.

Iudeii și nunul nu știau încă de unde provenea vinul, dar cei care ascultaseră de cuvintele Mariei, servitorii care „au pus apa în vasele de piatră” știau totul; ei au înțeles că minunea vinului nou s-a împlinit prin faptul că au ascultat de Isus.

3. „Orice om pune la masă mai întâi vinul cel bun”
Nuntașii au rămas uimiți de „vinul nou” adus de servitori. Când a sosit însă nunul, căruia nu i se menționează numele lăsând astfel să se înțeleagă faptul că era un necunoscut, acesta a lăudat de două ori „vinul cel bun” și avea numai cuvinte înțelepte și revelatoare despre noua situație creată de Isus. Este semnificativ faptul că celor prezenți la ospățul de nuntă al mirelui li s-a servit „vinul cel bun” al acelei zile de sărbătoare, a șasea, notează evanghelia. Dar ospățul de nuntă va continua și va conduce spre sărbătoarea celei de-a șaptea zile, a bucuriei mesianice, a vinului oferit de Isus, când va sosi sfârșitul ceasului său.

Nunta de la Cana inaugura în mod tainic ziua lui Isus ca Mesia, ziua în care Isus anticipa atât restabilirea noii alianței, cât și revărsarea darului iubirii și al bucuriei.

Cei prezenți atunci la nunta din Cana au ascultat cuvintele lui Isus, iar o parte dintre ei l-au urmat apoi mai departe, l-au cunoscut tot mai mult, au crezut în el și au primit de la el „har peste har”. Toți cei care l-au urmat îndeaproape pe Isus aveau să descopere cu bucurie taina „vinului bun”, al primei destăinuiri a lui Isus ca Mesia.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic și veșnic, care stăpânești toate câte sunt pe pământ și în cer, ascultă cu bunătate rugăciunile poporului tău și dăruiește timpurilor noastre pacea ta”.

Gândurile mele

Nunta de la Cana inaugura în mod tainic ziua lui Isus ca Mesia, ziua în care Isus anticipa restabilirea noii alianței și revărsarea darului iubirii și al bucuriei.
Toți cei care l-au urmat îndeaproape pe Isus aveau să descopere cu bucurie taina „vinului bun”, al primei destăinuiri a lui Isus ca Mesia.