Deoarece orice acțiune educativă are o anumită conotație politică, activitatea catehetică nu poate să se sustragă acestor interferențe. Complexitatea factorului decizional la nivel structural, administrarea structurilor sociale și distribuția bunurilor își pun amprenta asupra raportului dintre credința creștină și ambientul politic.
Mihai Roca | 03 octombrie 2019
Raporturile dintre cateheză și politică au fost adesea obiect de discuție și motiv de perplexitate. Despre unele experiențe catehetice auzim spunându-se că fac exces de orizontalism şi „politizează” actul catehetic, că se transformă în simple instrumente aservite unor ideologii sau că fac jocul unor forțe dominante. De cealaltă parte, cateheza ar putea fi acuzată uneori de o prea mare doză de idealism spiritual sau de lipsă de realism.
Observăm că domeniul pastoral folosește termenul „acțiune politică” în două sensuri. În sens strict, politica este percepută ca formă de exercitare a puterii în vederea gestionării bunului comun (această exercitare are trei forme – legislativă, judiciară, executivă – și este încredințată persoanelor și instituțiilor specializate). În sens larg, acțiunea politică definește orice formă directă sau indirectă (educație, proiecte sociale, activități culturale, opinii politice, activități pastorale și catehetice etc.) de participare la promovarea şi gestionarea binelui comun şi la exercitarea puterii (Alberich, 2001, p. 213-220).
Aparent, am putea spune că politica nu se referă decât la un sector bine determinat al vieții. În realitate, însă, politica este o dimensiune prezentă în orice activitate socială, economică, educativă. Și ar fi ceva iluzoriu să credem că activitățile de ordin pastoral sau religios ar putea să rămână neutre sau indiferente în fața factorului politic. Şi acestea se inserează întotdeauna, într-un mod sau altul, în sfera politică, înțeleasă în sensul larg al termenului.
Este necesar să facem distincție între credința creștină și alegerile politice, iar aceasta fără pretenția de a le separa. În acest sens, manualul de catehetică fundamentală a profesorului Emilio Alberich trasează următoarele principii de bază:
- Credința creștină este implicată în alegerile politice prin faptul că mântuirea pe care o propune trebuie să se concretizeze, chiar dacă în mod parțial, în realizările istorice.
- Credința creștină nu poate cuprinde proiecte politice concrete: ea exercită o funcție critică și de purificare în raport cu realizările istorice concrete ale acțiunii politice.
- Angajarea creștinului în viața politică impune atât o analiză atentă a realității sociale și politice, cât și luări de poziție concrete ce sunt imposibil de dedus direct din credința creștină.
- Angajarea creștinilor în domeniul politic constituie astăzi un criteriu de autenticitate și de credibilitate față de vestirea Evangheliei.
Este evident faptul că epoca postmodernă e marcată tot mai mult de influența politicii în viața socială. Și, din fericire, în fața secularizării crescânde și a laicizării fără limite, asistăm la exprimarea unei „conștiințe” politice animată de un imperativ etic, de sensul responsabilității și de asumarea unor angajamente precise. Chiar în acest cadru, al conștiinței, responsabilității și angajamentului, acțiunea pastorală și catehetică are nobila misiune de a-și aduce aportul la promovarea integrală a omului.
Dreptatea în lume, document elaborat după cel de-al treilea Sinod al Episcopilor, afirmă clar că lupta pentru dreptate şi participarea la transformarea lumii apare ca o dimensiune constitutivă a predicării Evangheliei (1980, p. 54). Cu alte cuvinte, conform modalităților specifice condițiilor de viață și misiunii fiecărui om, orice efort susținut în direcția transformării societății implică în mod necesar participarea la acțiunea politică.
Promovarea unor condiții mai bune de viață cere o bună cunoaștere a rolului catehezei și a misiunii acesteia în sfera politică. La Puebla, încă din 1979, se reafirma deja că acțiunea catehetică are întotdeauna o dimensiune politică și, din nefericire, prin dimensiunea sa educativă şi culturală ar putea să cadă pradă unor interesate manipulări (III Conferincia General del Episcopado Latinoamericano, 1979, nr. 558).
Fără nicio îndoială, înțelegerea corectă a interferențelor dintre cateheză și politică va conduce la depășirea pericolului implicării într-o „politică murdară”, va stimula noi forme noi de angajare în domeniul social și va găsi perspective ce pot să stimuleze pacea şi dreptatea. În vederea realizării acestor deziderate, găsim în literatura catehetică următoarele două dimensiuni educative principale.
Prima dimensiune educativă subliniază faptul că acțiunea catehetică are misiunea de a forma și de educa o conștiință politică bazată pe doctrina creștină. Această dimensiune evidențiază în mod adecvat semnificația acțiunii politice, a formelor şi caracteristicilor sale, a raportului cu promovarea integrală a omului. De asemenea, aprofundează nu numai raportul dintre credința creștină și alegerile politice, ci și formarea atitudinilor creștine în fața provocărilor politicului (respectul față de structurile sociale și politice, înțelegerea semnificației pluralismului, promovarea valorilor creștine, susținerea spiritului de colaborare etc.). În acest sens, educarea unei conștiințe politice înseamnă și formarea unor vocații care să lucreze în sfera politică: fiecare persoană botezată, punând în act diversitatea carismelor şi a slujirilor ecleziale, trebuie să-şi găsească locul său de activitate în societate (Gaudium et spes, nr. 83-90).
A doua dimensiune educativă majoră susține necesitatea ca ansamblul catehetic să furnizeze motivații, criterii și instrumente ce pot face ca prezența creștinului în sfera politicului să fie competentă, dinamică şi caracterizată de atitudini creștine bazate pe credință, speranță şi iubire (Alberich, 2001, p. 219).
Desigur, acțiunea educativă a catehezei nu poate abdica de la specificul ei, ea trebuie să-și respecte întotdeauna identitatea creștină și eclezială. Doar evitând orice risc al instrumentalizărilor politice și îndepărtându-se de pericolul ideologizării credinței sau al instrumentalizării educației religioase în slujba unor interese politice, cateheza nu va confunda niciodată exigențele Evangheliei cu formule, programe și poziționări politice în sens strict.
