Duminica a IV-a din Timpul Pascal

Anul A

Fariseii se aflau într-un conflict deschis cu Isus. Își însușiseră poporul ales al unicului Păstor, Domnul Oștirilor, și își atribuiau o putere ilegitimă, ce îi transformase în păstori parveniți. De aceea Isus le-a spus că el este poarta oilor: se mântuiesc și au viață din belșug doar aceia care îl urmează și intră în turma lui Dumnezeu.

Mihai Roca  |  3 mai 2020

---

 

Textele liturgice

Fap 2,14.36-41; Ps 22; 1Pt 2,20-25; In 10,1-10

Contextul

Păstorul și turma
Isus se afla la Ierusalim, în timpul sărbătorii Corturilor. Folosea orice ocazie pentru a vorbi cu fariseii, pe care îi considera ca niște călăuze oarbe, și discuta cu ei atât despre misiunea și identitatea sa, cât și despre modul de apartenență la poporul lui Dumnezeu a celor care îl urmau. Le spunea celor de față să fie atenți la păstorii străini, deoarece aceștia sunt ca hoții și tâlharii, nu se îngrijesc de turmă. Afirma pe față că el este poarta oilor, este Cristos, unicul mijlocitor pe care Dumnezeu l-a trimis, singurul care își oferă viața pentru mântuirea poporului său. Cei care îl urmează pe Cristos se vor mântui și vor avea viață din belșug.
Isus este Mesia. El îi mântuiește pe cei care intră în staulul noului popor al lui Dumnezeu.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema despre Isus, poarta oilor.

• În a doua lectură, Petru afirmă că Dumnezeu l-a înălțat ca Domn și Mesia pe Isus din Nazaret, îi îndeamnă pe ascultători să facă parte din poporul Domnului, iar apoi afirmă: „Făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei care sunt departe acum: pentru toţi aceia pe care Domnul Dumnezeul nostru îi va chema”.
• În a doua lectură Petru transmite primilor creștini că au fost vindecați de cel răstignit pe lemnul crucii, Isus Cristos, care și-a asumat misiunea de a forma noul popor: „Eraţi ca nişte oi rătăcite, dar acum v-aţi întors la păstorul, care are în grijă sufletele voastre”.
• Evanghelie după Ioan prezintă momentul în care Isus se prezintă ca poarta oilor: „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra și va ieși și va găsi pășune”.

Perspectiva

„Păstorul oilor”; „eu sunt poarta”; „ca să aibă viață din belșug”

1. „Cel care intră pe poartă este păstorul oilor”
Minunea vindecării orbului din naștere nu numai că a redat acelui sărman vederea, dar a trezit în pelerinii veniți la sărbătoare credința în Isus. Lumea îl căuta tot mai mult pe Isus. Îi asculta cu atenție învățăturile și începea să spere într-o viață mai bună. Vindecarea orbului se întâmplase în afara Templului. Devenise un fapt public de care toți aflaseră, iar acest lucru nu era pe placul fariseilor. Isus era tot mai cunoscut, oamenii îl urmau și mai lipsea doar o scânteie pentru ca situația să ia întorsături nedorite pentru autoritățile de la Templu sau pentru romani. În acel context fariseii au ales să-l dea afară din sinagogă pe orbul din naștere și i-au interzis astfel de a mai intra în Templu. Era clar că cei care îl căutau pe Isus deveniseră un real pericol pentru unitatea comunității lor religioase.

Isus folosea un limbaj simbolic și tainic în discuțiile cu fariseii. Era un limbaj presărat cu imagini foarte cunoscute, cum este aceea a staulului care protejează oile în timpul nopții sau a păstorului care are grijă de oi și le duce la pășunat. În acel timp toți știau că poporul lui Dumnezeu era reprezentat prin imaginea unei turme de oi.  Staulul nu era o simplă imagine, ci era în vechime chiar imaginea curții cortului alianței, iar mai apoi devenise un simbol pentru curtea Templului din Ierusalim.

Folosirea acestui limbaj simbolic demasca practic fățărnicia fariseilor. Ce se întâmplase? Fariseii au modificat treptat misiunea lor față de popor și și-au arogat chiar dreptul ce-i revenea numai lui Dumnezeu: au pretins că sunt păstorii poporului ales. Au devenit stăpâni peste turma Domnului. Puterea lor era abuzivă, iar misiunea lor era pervertită de interese meschine. Deveniseră călăuze oarbe și păstori falși ce își predicau propria doctrină.

Adevăratul păstor intră în staulul oilor pe poartă, sublinia Isus. Fiind de-al casei, portarul îi deschide pentru că îl recunoaște ca unicul păstor. Acest păstor este însuși Domnul Dumnezeu și Unsul său, Mesia, venit între oameni pentru a-și împlini misiunea. Oile îl recunosc întotdeauna pe păstorul lor și îi ascultă vocea, adică ascultă de cuvintele lui. Adevăratul păstor are grijă de oi și le „cheamă pe nume”, le „conduce afară”, le arată calea și le eliberează de păstorii falși.

2. „Eu sunt poarta. Dacă cineva intră prin mine, va fi mântuit. Va intra și va ieși și va găsi pășune”
Evanghelia notează faptul că discuția aprinsă dintre Isus și farisei a avut loc în timpul sărbătorii Corturilor – o sărbătoare anuală în care foarte multă lume mergea în pelerinaj la Ierusalim. Unii dintre pelerini l-au întâlnit acolo pe Isus pentru prima dată, însă cei mai mulți îl cunoșteau deja sau au auzit multe vorbindu-se despre minunile pe care le făcea. Spre sfârșitul sărbătorii, probabil aproape de una dintre porțile de intrare în Ierusalim, Isus s-a reprezentat pe sine ca fiind „poarta oilor”. Această imagine era plină de semnificații și se referea chiar la misiunea lui Cristos. Practic, Isus le spunea ascultătorilor săi că a venit să scoată oile din staulul fariseilor, pentru ca să formeze noul popor al lui Dumnezeu.

„Toți cei care au venit înainte de mine sunt hoți și tâlhari, dar oile nu i-au ascultat”, le spunea Isus pelerinilor veniți la Ierusalim. Mesia este adevăratul păstor al poporului. El este Cristosul și este prezent în mijlocul poporului său. A venit de la Dumnezeu și intră acum pe poartă. Oile îl cunosc numai pe el. Vor găsi pășunea și se vor mântui doar oile care vor intra în staulul Domnului.

3. „Eu am venit ca să aibă viaţă şi s-o aibă din belșug”
Isus este poarta dintre pământ și cer. Tatăl l-a trimis în lume pentru a forma noul său popor. El este poarta care îi conduce pe toți la mântuire. Este unicul păstor legitim care are grijă de oi, iar oile descoperă libertatea de a ieși și de a intra în staul doar prin el. Bunul păstor le aduce la viață, le dăruiește viața sa, le asigură hrană și apă din belșug.

Comunitatea creștină devenise locul în care ucenicii lui Isus știau că fac parte din aceeași turmă atât împreună cu frații lor iudei, cât și cu noii frați proveniți din alte națiuni. Iar aceasta chiar de la început. Creștinii de origine iudaică și cei proveniți dintre străini se simțeau încă frați cu iudeii, chiar dacă aceștia din urmă nu-l recunoșteau pe Isus ca Mesia. Ei vor face parte din aceeași comunitate până în anul 90. După această dată, însă, Isus va fi considerat unicul păstor: acela care le va permite celor expulzați din vechiul staul al iudaismului să se îndrepte spre noua pășune, să se bucure de viață din belșug și să facă parte din turma noului Păstor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Atotputernice, veșnice Dumnezeule, actualizează necontenit în noi sacramentul pascal, pentru ca cei pe care ai binevoit să-i reînnoieşti prin sfântul Botez, întăriți de ajutorul tău, să ducă multe roade, şi să ajungă la bucuriile vieții veșnice”.

Gândurile mele

Isus este poarta ce se deschide spre mântuire.
Comunitatea creștină devenise locul în care ucenicii lui Isus știau că fac parte din aceeași turmă atât împreună cu frații lor iudei, cât și cu noii frați proveniți dintre toate neamurile. Iar aceasta chiar de la început.