Duminica a XVII-a din Timpul de peste An

Anul A

Din recunoașterea prezenței mâinii lui Dumnezeu în cuvintele și faptele lui Isus, discipolii au descoperit treptat frumusețea unică a împărăției cerurilor. Ei au primit mesajul evangheliei și au renunțat apoi la toate cele lumești: calea parcursă alături de Isus i-a condus la descoperirea semnificației comorii ascunse, a mărgăritarului și a năvodului – bucuria întâlnirii lui Isus.

Mihai Roca  |  26 iulie 2020

---

Textele liturgice

1 Rg 3,5.7-12; Ps 118; Rom 8,28-30; Mt 13,44-52

Contextul

Discursul în parabole
Evanghelia prezintă modul în care Isus își transmitea învățăturile prin parabole. Cu stilul său specific, el a asociat imaginilor semnificații profunde și i-a ajutat pe oameni să pătrundă în misterele credinței. Cele trei parabole de din partea finală a discursului în parabole –  comoara ascunsă, mărgăritarul de mare valoare și năvodul aruncat în mare –  descriu tot atâtea particularități ale împărăției cerurilor. Dacă în prima parabolă accentul cade pe valoarea inestimabilă a comorii găsite (împărăția este ascunsă în viața noastră), în a doua parabolă  atenția este focalizată pe activitatea și efortul negustorului (găsirea împărăției este rodul unei căutări insistente). Ce de-a treia parabolă subliniază însă faptul că prezența celor buni și a celor răi în același timp și în același loc (năvodul cu pești de tot felul) este permisă până la separarea acestora.
Isus este Fiul Omului. El destăinuie prezența împărăției cerurilor în mijlocul oamenilor.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema împărăției cerurilor.

• În prima lectură, autorul sacru prezintă dialogul dintre Solomon și Domnul, în care regele cere o inimă ascultătoare și în care Domnul îi răspunde: „Fiindcă ai cerut lucrul acesta: nu ai cerut pentru tine zile multe (…) Îți voi da o inimă înțeleaptă şi chibzuită”.
• În a doua lectură, Paul se adresează creștinilor din Roma, spunându-le că toate conlucrează la binele celor care îl iubesc pe Dumnezeu: „Pe cei pe care i-a cunoscut de mai înainte, de mai înainte i-a şi rânduit să fie asemenea chipului Fiului său, aşa încât el să fie primul născut între mulţi frați”.
• Evanghelia după sfântul Matei prezintă mai întâi parabolele comorii, a mărgăritarului și a năvodului aruncat în mare, iar apoi încheie discursul cu următoarea provocare: „Ați înțeles toate acestea? I-au spus: Da! Atunci le-a zis: De aceea orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”.

Perspectiva

„Împărăția cerurilor”; comoara, mărgăritarul, năvodul; „stăpânul casei”

1. „Împărăția cerurilor”
Evanghelia după Matei subliniază că Isus a anunțat în discursurile sale sosirea unor timpuri noi, mai exact, sosirea împărăției mesianice. Toate minunile din timpul activității sale publice și orice învățătură despre Vestea cea Bună arătau faptul că împărăția cerurilor era deja prezentă în mijlocul oamenilor în persoana sa și în comunitatea discipolilor săi.

Împărăția cerurilor (împărăția lui Dumnezeu) cuprindea deja evenimentul mântuirii vestit cu autoritate de Isus. În pofida tuturor contradicțiilor și a conflictelor cu fariseii și cărturarii, relația lui Isus cu cei nevoiași, bolnavi sau posedați dovedea împlinirea evenimentului mântuirii în mijlocul oamenilor. Matei subliniază totodată și faptul că această împărăție era opera lui Dumnezeu, era darul divin oferit tuturor, începând cu cei săraci. Timpurile mesianice prevestite în vechime se împlineau în acele zile, iar discipolii lui Isus erau total implicați în dinamica vestirii împărăției lui Dumnezeu. Dar oare cum percepeau ei marea noutate pe care o trăiau?  Înțelegeau ei faptul că împărăția inaugurată și vestită de Isus le cerea o implicare efectivă, prin convertire, credință și iubire fără limite, chiar din acel moment?

2. „Împărăția cerurilor este asemenea unei comori ascunse, unui mărgăritar frumos, unui năvod aruncat în mare.”
Împărăția cerurilor este asemenea unei comori descoperite de un agricultor într-un ogor, sau asemenea unui mărgăritar de mare valoare găsit de un negustor. În primul caz, agricultorul vinde tot ce are, cumpără ogorul și intră în posesia comorii. Iscusința și implicarea lui se transformă în bucurie și împlinire fără margini. În al doilea caz, conștient de valoarea inestimabilă a mărgăritarului, negustorul renunță la toate bunurile sale și îl cumpără. De asemenea, împărăția cerurilor poate fi asemenea unui năvod aruncat în mare de un pescar. Năvodul se umple cu de toate. La sfârșitul pescuitului, pescarul adună peștii buni în coșuri, iar pe cei răi – lipsiți de aripioare și de solzi – îi aruncă, deoarece sunt considerați ca necurați.

Mesajul simbolic din parabolele comorii ascunse, a mărgăritarului și a năvodului destăinuie prezența activă a împărăției cerurilor în faptele și cuvintele lui Isus. Cine îl întâlnește pe Isus este îndemnat să recunoască în el mâna salvatoare a lui Dumnezeu. Întâlnindu-l și cunoscându-l pe Isus – darul cel mai de preț ce poate fi găsit – omul renunță la bunuri, îl urmează pe Isus și îi devine discipolul, obținând astfel bucuria pe care nimic nu i-o poate dărui. Dispus și pregătit să primească evanghelia – vestită tuturor și fără deosebire – discipolul se decide să intre și să facă parte din împărăția lui Dumnezeu.

3. „Orice cărturar instruit în ale împărăției cerurilor este asemenea stăpânului casei care scoate din tezaurul său lucruri noi şi vechi”
Matei a văzut cum împărăția lui Dumnezeu era prezentă în persoana Învățătorului său, Isus din Nazaret, și în comunitatea discipolilor din care făcea parte. Prezența împărăției era semnul împlinirii profețiilor. Din această revelație – înțeleasă ca mare dar oferit celui dispus să asculte cuvintele lui Isus -, Matei și ceilalți discipoli au înțeles că prima lor comunitate de credință, care îl urma pe Isus Cristos și primea „învățăturile sale” („lucrurile noi”), nu era una cu împărăția lui Dumnezeu și nici nu trebuia să renunțe la „moștenirea ebraică” („lucrurile vechi”). Realitatea trăită de ei destăinuia noutatea de nedescris adusă de Isus. Noua comunitate de credință îi cuprindea pe discipolii lui Isus și, în același timp, îi introducea în împărăția lui Dumnezeu.

Noua comunitate de credință se va numi biserică, va crește în mod treptat și tainic și va ajunge la plinătate la sfârșitul timpurilor. Timpul prezent, clipa primirii și a mărturisirii credinței este momentul sfânt oferit tuturor, fără nici o deosebire: este timpul de har al primirii mesajului lui Isus și al intrării în împărăția lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, ocrotitorul celor ce nădăjduiesc în tine, fără tine nimic nu e deplin, nimic nu e sfânt; sporește-ți îndurarea fată de noi, pentru ca, prin puterea şi sub călăuzirea ta, astfel să ne folosim de bunurile trecătoare încât să ne bucurăm încă de pe acum de cele veșnice”.

Gândurile mele

Mesajul simbolic din parabolele comorii ascunse, a mărgăritarului și a năvodului destăinuie prezența activă a împărăției cerurilor în faptele și cuvintele lui Isus.

Timpul prezent, clipa primirii și a mărturisirii credinței este momentul sfânt oferit tuturor, fără nici o deosebire: este timpul de har al primirii mesajului lui Isus și al intrării în împărăția lui Dumnezeu.