Duminica a II-a din Advent
Anul C

 După mai bine de cinci secole de așteptare, cuvântul lui Dumnezeu a coborât asupra lui Ioan, în pustiu, şi l-a transformat în profet al lui Mesia. Mesajul profetic al lui Ioan era clar: „Pregătiți calea Domnului, drepte faceți cărările lui”, și propunea o nouă relaționare între om și Dumnezeu.

Mihai Roca  |  09 decembrie 2018

Textele liturgice

Bar 5,1-9; Ps 125; Fil 1,4-6.8-11; Lc 3,1-6

Contextul

Contextul: predica lui Ioan în pustiu
Cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat din nou spre pământ, într-un moment precis al istoriei. Profanul şi sacrul se aflau din nou pe aceeași cale, iar păgânii şi iudeii împărtășeau aceleași probleme ale vieții, citim printre rândurile scrise de evanghelistul Luca. Cele șapte personaje istorice se raportau la aceleași situații istorice în care toți admirau sau erau spectatori ai evenimentelor în curs de desfășurare. După atâția ani în care profețiile lipsiseră cu desăvârșire, a apărut Ioan Botezătorul, chemându-i la convertire absolut pe toţi, credincioşi sau mai puţin credincioşi. Mesajul lui avea acest scop:  vederea împlinirii profețiilor mesianice. Ioan se prezenta ca vocea care a primit misiunea să încheie  o perioadă a istoriei mântuirii, cea veterotestamentară, dar și ca profetul care anunță împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu în persoana lui Mesia.
Ioan Botezătorul este precursorul lui Mesia. El predica necesitatea convertirii.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidenţă timpul lui Mesia.

• În prima lectură, profetul Baruh profeţeşte asupra Ierusalimului: „Îmbracă mantia dreptăţii, pune cununa slavei Celui Veşnic pe capul tău. Dumnezeu va arăta tuturor popoarelor de sub cer strălucirea ta”.
• În a doua lectură, sfântul Paul descrie dorinţa vie pe care o avea faţă de filipeni şi le spune: „Mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi discernământ în toate, ca să distingeţi ceea ce este util, aşa încât să fiţi curaţi şi neprihăniţi pentru ziua lui Cristos, plini de rodul dreptăţii care se obţine prin Isus Cristos, spre gloria şi lauda lui Dumnezeu”.
• În evanghelie, Luca prezintă contextul istoric în care „cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu” şi spune despre Ioan: „El a venit în toate împrejurimile Iordanului predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor, aşa cum este scris în cartea cuvintelor lui Isaia, profetul: «Glasul celui care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!»”.

Perspectiva

Perspectiva: „Ioan”; „botezul pocăinței”; „toată făptura”

1. „Cuvântul lui Dumnezeu s-a îndreptat către Ioan, fiul lui Zaharia, în pustiu”
Profețiile încetaseră de mai bine de cinci secole, iar oamenii își spuneau între ei: „Nu mai există profeți” (Ps 74,9). Dar în popor mai exista, totuși, o așteptare continuă a venirii profetului promis de Moise şi o speranță vie în împlinirea profețiilor mesianice. Oamenii erau conduşi de o speranţă puternică într-o viaţă mai bună şi în libertate.

Era anul 28. Ioan, fiul Elizabetei şi al lui Zaharia, era deja în pustiu și trăia singur în post și rugăciune.  Acel loc auster era pentru el o adevărată încercare, iar zilele lui erau ca un exod continuu ce conducea spre împlinirea propriului viitor. Loc de liniște, de purificare şi de așteptare, pustiul îl pregătise pe Ioan pentru o vocație specială și unică. Era în cel de-al 15-lea an al domniei lui Tiberiu când puterea cuvântului lui Dumnezeu s-a îndreptat din nou spre istoria oamenilor și s-a oprit asupra lui Ioan. Această prezență divină va face ca Ioan să nu fie considerat de popor ca un rebel de tipul lui Baraba, nici ca un cărturar sau fariseu, ci ca profetul așteptat de toți (cf. Lc 1,76). Mulţi credeau chiar că Ioan era Mesia cel profețit și așteptat

2. „Botezul pocăinţei spre iertarea păcatelor”
Ioan îşi desfășura activitatea profetică în valea Iordanului, un loc ce amintea de hotarul din vechime al țării promise și care devenise o regiune cu adevărat bogată. Aici, el îi chema pe toți la convertire, cerându-le să lase deoparte sclavia păcatului, să trăiască în libertate şi să se dedice slujirii lui Dumnezeu. Această experiență puternică de credinţă ar fi trebuit să declanșeze în viața ascultătorilor lui Ioan o schimbare a modului lor de a gândi și de a acționa și să-i conducă la o corectare a greșelilor comise şi, în consecință, la o împăcare cu Dumnezeu şi cu aproapele.

Ioan predica un botez al pocăinţei, o cale ce impunea recunoașterea propriei situații și acceptarea propriei renașteri la nivel simbolic. Gesturile imersiunii în apă şi al emersiunii simbolizau trecerea prin moarte şi dobândirea unei renaşteri. Botezul lui Ioan nu era însă un simplu rit, deoarece cuprindea semnele distinctive ale drumului de purificare, concretizate în două alegeri existențiale fundamentale: schimbarea modului de a gândi şi dorința vie după o viață mai bună.

„Toată făptura va vedea mântuirea lui Dumnezeu”
În pustiul lui Iuda, Ioan vestea cu voce tare faptul că mântuirea aparținea tuturor. El spunea că mântuirea lui Dumnezeu era aproape mai mult ca oricând, dar nu numai pentru iudei, ci pentru toţi oamenii. Era pe cale să se împlinească în țara lui Israel timpul mesianic promis în vechime. Și Ioan le spunea tuturor că nu privilegiul de a fi urmaş al lui Avram valora înaintea lui Dumnezeu, ci dorinţa de purificare şi efortul constant de a depăşi în fiecare zi atât obstacolele ridicate de lipsa de temeinicie şi de slăbiciune, cât și limitele impuse de alții sau de păcat. Ceea ce îl face pe un om bineplăcut înaintea lui Dumnezeu nu este privilegiul de fiu al lui Abraham, ci viața plină de fapte bune.

Parcurgerea itinerariului de convertire şi primirea iertării lui Dumnezeu erau cele două provocări urgente din predica lui Ioan. Aceste două provocări vor rămâne o constantă în predica Bisericii, deoarece nu au alte scopuri decât acelea de a-i conduce pe oameni spre zorile mântuirii lui Dumnezeu și de-ai ajuta să-l întâlnească pe Mesia cu o inimă deschisă și înflăcărată de credință.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi milostiv, dă-ne, te rugăm, harul ca nici o grijă pământească să nu ne împiedice pe noi, care ne grăbim în întâmpinarea Fiului tău, iar cunoașterea înțelepciunii cerești să ne facă părtași de viața lui”.

Gândurile mele

Parcurgerea itinerariului de convertire şi primirea iertării lui Dumnezeu erau cele două provocări urgente din predica lui Ioan.
Scopul Adventului este acela de a-i ajuta pe oameni să vadă zorile mântuirii lui Dumnezeu și să-l întâlnească astfel pe Mesia.