Preasfântul Trup și Sânge al lui Cristos

Anul C

 Oamenii cunoșteau locul în care se afla Isus și au mers să-l asculte. Recunoșteau faptul că Isus era adevăratul Mesia,  cel care vorbește despre Dumnezeu și care are grijă de cei nevoiași. Spre seară, chiar în acel loc pustiu, aveau să fie părtași la înmulțirea pâinilor – semn sublim al iubirii lui Isus și al bucuriei lui de a fi și de a rămâne împreună cu cei care îl caută, îl urmează și cred în el.

Mihai Roca  |  20 iunie 2019

---

Textele liturgice

Gen 14,18-20; Ps 109; 1Cor 11,23-26; Lc 9,11-17

Contextul

Înmulțirea pâinilor
Ioan Botezătorul era foarte preocupat de problema recunoașterii lui Mesia. Notează evanghelia că el a trimis chiar o delegație care să-l întrebe pe Isus despre misiunea sa. Răspunsul dat de Isus făcea referire la faptele și cuvintele sale, la gesturi și învățături specifice profețiilor despre timpul lui Mesia. După decapitarea lui Ioan, și regele Irod ar fi voit să aibă răspunsuri clare despre identitatea lui Isus, însă el nu va primi niciun semn. Răspunsul îl vor primi numai discipolii și cei care l-au urmat pe Isus în pustiu, unde Isus s-a revelat ca Mesia cel mult așteptat. După minunea înmulțirii pâinilor nu va exista însă nicio reacție din partea mulțimii; doar discipolii vor constata minunea făcută de Isus și vor rămâne cu multe întrebări cu privire la identitatea Învățătorului lor.
Isus este Mesia. El arată discipolilor și mulțimilor că timpurile mesianice se împlinesc.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență darul pâinii.

• Prima lectură îl prezintă pe Melchisedec, regele și preotul din Salem (Ierusalim): „În zilele acelea, Melchisedec, regele din Salem, a adus pâine şi vin; el era preot al Domnului celui Preaînalt”.
• În a doua lectură, Paul dă mărturie despre misterul pe care l-a primit de la Domnul: „Ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din potirul acesta, vestiți moartea Domnului până când va veni”.
• Evanghelie după sfântul Luca relatează minunea făcută de Isus în pustiu, înmulțirii pâinilor: „Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, Isus a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor ca să le pună înaintea mulţimii”.

Perspectiva

„Mulțimile”; „Isus a luat cele cinci pâini”; „au mâncat pe săturate”

1. „Isus a primit mulțimile și le-a vorbit despre împărăţia lui Dumnezeu vindecându-i pe bolnavi”
Ucenicii tocmai s-au întors din prima lor misiune. Entuziasmați de prima lor activitate, ei au vestit pretutindeni învățăturile lui Isus, cu intenția de a-l face cunoscut pe Învățătorul lor. Fiind acum din nou împreună, Isus  i-a luat deoparte pe discipoli, pentru a le oferi posibilitatea să-i povestească cu de-amănuntul tot ceea ce au făcut și au predicat. Au găsit un loc în pustiu, liniștit și potrivit pentru meditație, un loc în care voiau să fie doar ei, singuri.

Isus și discipolii nu aveau însă să se bucure prea mult timp de liniște deoarece mulțimile au aflat de alegerea lor și au mers la ei în pustiu. Mulți auziseră de la discipoli despre faptele și învățăturile lui Isus, iar acum voiau să-l asculte pe Învățătorul, să le vindece bolnavii și, eventual, să-l urmeze.  Notează evanghelia că Isus s-a arătat primitor cu toți cei care-l căutau, le-a vorbit tuturor despre „împărăția lui Dumnezeu” și „i-a vindecat” pe cei care aveau nevoie de ajutorul lui”. Nevoiași și săraci, bolnavi și păcătoși l-au găsit pe păstorul Mesia, fascinați de atitudinea sa primitoare și plină de bunătate, doritori de a-l asculta și de a-i împărtăși greutățile și bucuriile vieții lor.

Timpul petrecut de Isus în mijlocul mulțimii era pe sfârșite, iar soarele ajunsese la asfințit. Și în timp ce discipolii se gândeau cum să le propună mulțimilor să meargă și să-și caute adăpost și ceva de mâncare, Isus le dădea de înțeles tuturor că mai avea încă multe de spus și de făcut. Discipolii se gândeau la odihnă și la mâncare, dar Isus avea pentru toți o surpriză nesperată, un dar care va face să „înflorească pustiul”: darul pâinii și al peștilor.

Isus le-a spus discipolilor preocupați de mulțimea înfometată: „Dați-le voi de mâncare!”. Desigur, el nu le-a cerut nicidecum să meargă și „să cumpere” alimente – acest lucru erau imposibil deoarece erau foarte mulți oameni adunați în acel lor pustiu. Isus nu se referea la calcule și la numele, ci la darul pâinii și al peștilor, dar tainic pe care el avea să-l facă tuturor.

2. „Luând cele cinci pâini şi cei doi peşti, Isus a privit spre cer, le-a binecuvântat, le-a frânt şi le-a dat discipolilor”
În pustiu, nu în satele și cătunele dimprejur, Isus şi-a ridicat ochii și a privit spre Tatăl ceresc, a rostit rugăciunea de binecuvântare asupra celor cinci pâini și a celor doi pești. A frânt apoi pâinea și le-a dat-o din mână în mână discipolilor pentru ca să o distribuie celor cinci mii de oameni așezați în grupuri de câte cincizeci. La fel a făcut și cu cei doi pești. Acesta devenise momentul culminat al acelei zilei memorabile.

Isus a împlinit minunea înmulțirii pâinilor, darul ce potolește foamea oricărui om, și le-a dat discipolilor misiunea de a face ca pâinea frântă să fie oferită tuturor.

3. „Toţi au mâncat și s-au săturat”
Semnul timpurilor mesianice devenise vizibil tuturor, iar belșugul promisiunilor se împlinea în mijlocul oamenilor: toți cei care au mâncat din pâinea dătătoare de viață au devenit părtași la darul lui Isus și au intrat în dinamica iubirii. O mulțime imensă, din care numai bărbații erau cam cinci mii, a început să trăiască din darul oferit de Isus, din darul care exprima belșugul iubirii lui Dumnezeu. Și din acel moment pâinea frântă avea să devină darul tainic ce va transforma mulțimile în noul popor al lui Dumnezeu.

Darul lui Dumnezeu este împărțit de două mii de ani prin mâinile discipolilor chemați să distribuie unica pâine coborâtă din cer. Gestul lui Isus continuă să fie prezent și astăzi: unica pâine frântă, trupul lui Isus dăruit pe cruce, este prezentată și astăzi ca pâine euharistică.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm, să cinstim astfel sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi, roadele răscumpărării tale”.

Gândurile mele

Isus a împlinit minunea înmulțirii pâinilor, darul ce potolește foamea oricărui om, și le-a dat discipolilor misiunea de a face ca pâinea frântă să fie oferită tuturor.
Gestul lui Isus continuă să fie prezent și astăzi: unica pâine frântă, trupul lui Isus dăruit pe cruce, este prezentată și astăzi ca pâine euharistică.