Duminica a XII-a din Timpul de peste An

Anul C

Discipolii și mulțimile erau încântați de vederea lui Isus ca Mesia glorios, dar modul lor de a gândi era destul de departe de planul lui Dumnezeu revelat în profețiile despre slujitorul suferind. Sosit momentul potrivit pentru a-și destăinui misterul identității, Isus le-a vorbit discipolilor despre misterul morții și învierii sale. Practic, le spunea că toți cei care îl vor urma, vor descoperi drumul care duce mai întâi spre cruce, iar apoi spre viața fără de sfârșit.

Mihai Roca  |  23 iunie 2019

---

 

Textele liturgice

Zah 12,10-11;13,1; Ps 62; Gal 3,26-29, Lc 9,18-24

Contextul

Cine este Isus?
Întrebarea: „Cine este acesta?” – formulată deja de Ioan Botezătorul, de comesenii prezenți în casa lui Simon fariseul, de ucenici lui Isus și de regele Irod – a fost reformulată de Isus și adresată discipolilor: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”. Isus va destăinui ceva din misterul identității lui, dar răspunsul la întrebare va fi rezervat în special celor din preajma lui, discipolilor. Și cu toate că ei nu reușiseră încă să deslușească planul lui Dumnezeu cu privire la slujitorul suferind, au ajuns totuși să recunoască faptul că Isus este „Mesia lui Dumnezeu”. Dialogul preluat de evanghelist va rămâne consemnat în una dintre cele mai tainice pagini, iar întrebarea despre identitatea lui Isus va rămâne deschisă pentru orice lector.
Isus este Mesia lui Dumnezeu. El se revelează ca slujitorul suferind din profeții.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema misterului Fiului Omului.

• Autorul sacru profețește în prima lectură că în ziua în care Dumnezeu va revărsa duhul bunătății sale asupra casei lui David, oamenii se vor converti și „vor privi la Domnul, la acela pe care l-au străpuns”.
• În a doua lectură, Paul mărturisește că promisiunea mântuirii aparține tuturor, fără nici o deosebire, și spune: „Fraților, toți sunteți fii ai lui Dumnezeu prin credința în Isus Cristos. Toți câți ați fost botezați în Cristos v-ați îmbrăcat în Cristos”.
• Evanghelie după sfântul Luca prezintă momentul în care Isus vorbește despre misiunea sa: „Fiul Omului trebuie să sufere multe, să fie respins de bătrâni, de arhierei și de cărturari, să fie ucis și a treia zi să învie”.

Perspectiva

„Petru”; „Fiul Omului”; „să mă urmeze”

1. „Isus i-a întrebat, zicând: «Cine spun mulțimile că sunt eu?» (…) Răspunzând, Petru a zis: «Mesia lui Dumnezeu»”
Învățător și discipoli erau împreună la Cezarea lui Filip. Se găseau într-un loc separat, într-o zi ce va aduce la lumină un mesaj foarte important. În acea oază de liniște, în care nu puteau să străbată toate căutările și întrebările mulțimii, Isus s-a retras în rugăciune, mai întâi, iar apoi a început un dialog cu discipolii lui, cerându-le să-i povestească ce spuneau despre el oamenii, cei care i-au auzit cuvintele și care i-au văzut faptele. Isus i-a întrebat: „Cine spun mulțimile că sunt eu?”.

„Oamenii spun că tu ești un profet de altă dată, cineva cu mare faimă din trecut, care a înviat”, i-au răspuns discipolii lui Isus, folosind doar puține cuvinte. Dar răspunsul nu era corect. Isus a reformulat apoi aceeași întrebare și i-a întrebat de data aceasta pe cei care îl urmau pretutindeni și îndeaproape, pe discipoli, zicându-le: „Dar voi cine ziceți că sunt?”.

Petru a ieșit în fața tuturor și i-a spus lui Isus: „Tu ești Mesia lui Dumnezeu”. Petru a mărturisit de fapt că Învățătorul lui era Mesia cel așteptat, cel venit între oameni conform promisiunilor făcute în vechime de Dumnezeu. Desigur, mărturisirea lui Petru era alimentată de experiența discipolilor lângă Isus și exprima împlinirea așteptărilor mesianice. Petru mărturisea cu bucurie că Isus, Învățătorul lui, a venit de la Dumnezeu, și era convins că el era acela care aducea mântuirea și care împlinea toate profețiile mesianice.

2. „Fiul Omului va avea mult de suferit: el va fi respins de bătrâni, de arhierei şi de cărturari, va fi ucis, dar a treia zi va învia”. 
Răspunsul dat de Petru cuprindea de fapt așteptările discipolilor cu privire la venirea unui mesia politic. Dornici de a-l cunoaște pe Dumnezeu și de a se apropia tot mai mult de el, discipolii gândeau și credeau așa cum gândeau și credeau oamenii din jurul lor. Din nefericire, nefiind corect nici răspunsul discipolilor, Isus a intervenit din nou, dar nu a mai reformulat întrebarea de la început, nici nu le-a mai cerut discipolilor părerea despre el, ci le-a „poruncit cu asprime” să nu transmită nimănui un astfel de mesianism lumesc. Le-a descoperit apoi discipolilor care era adevărata sa misiune în planul lui Dumnezeu și li s-a destăinuit ca slujitorul suferind din profeții, Mesia – cel care se încredințează cu totul în mâinile Tatălui ceresc pentru mântuirea oamenilor.

Isus le-a destăinuit discipolilor că el este „Mesia lui Dumnezeu” conform planului de mântuire al lui Dumnezeu. El a venit pentru ca să-și ofere viața pentru oameni. Calea sa nu era presărată cu succese lumești, cu puterea și gloria acestei lumi, ci era o cale plină de slujire și simplitate, de sacrificiu și suferință, care se va împlini prin înviere, în „a treia zi”.

Petru și ceilalți discipoli au rămas cu siguranță uimiți și înmărmuriți la auzul cuvintelor lui Isus. Au asistat la o  destăinuire cu totul specială, ieșită din comun. Au auzit de pe buzele Învățătorul lor că el nu este nicidecum un mesia lumesc, ci este „Fiul Omului” prevestit în vechime, cel care „trebuie” să înfrunte soarta slujitorului suferind și să împlinească voința lui Dumnezeu profețită în Scripturi. Învățătorul Isus le-a spus clar că el se va dărui în solidaritate cu cei umili și săraci.

3. „Dacă cineva vrea să vină după mine, să renunțe la sine, să-și ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze!”
După ce le-a descoperit discipolilor câteva aspecte ale misiunii și identității lui, Isus le-a arătat calea pe care vor merge împreună cu el. Calea discipolilor nu era diferită de calea Învățătorului lor, deoarece exista o singură cale ce conducea „la cruce”. Ei vor deveni discipolii lui prin iubirea pe care o aveau față de el; se vor împlini numai urmându-l și rămânând împreună cu el. Dar pentru a se împlini ca discipoli, era necesar ca ei să accepte următoarele trei condiții: să-l pună pe Isus în centrul vieții lor; să-și ia propria cruce și se se apropie de crucea lui Isus, trăind împreună cu el; să nu-și îndepărteze privirea de la Învățătorul lor.

Evanghelia notează că apropierea de Isus din Nazaret va duce inevitabil la salvarea sau la pierderea propriei vieți. Discipolii se vor împlini numai prin iubirea pentru Învățătorul lor: vor deveni adevărați discipol şi își vor încredința cu totul viața lui Isus; îl vor mărturisi până la capăt și necondiționat pe și își vor da viața pentru el. Viața discipolilor se va împlini sublim, dar numai în legătura lor tainică cu Învățătorul Isus.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Doamne, fă să fim întotdeauna cuprinși şi de frică, şi de iubire față de numele tău sfânt, căci tu nu încetezi niciodată să-i ocrotești pe aceia pe care îi statornicești în fidelitatea iubirii tale”.

Gândurile mele

Isus nu era un mesia lumesc, politic, ci este „Fiul Omului” prevestit în vechime, cel care „trebuia” să înfrunte soarta slujitorului suferind și să împlinească voința lui Dumnezeu.
Învățătorul Isus s-a dărui cu totul în solidaritate cu cei umili și săraci.