Duminica a V-a din Timpul de peste an

Anul B

Acțiunea și rugăciunea erau două caracteristici ale misiunii. Cei trei ani de activitate publică sunt o mărturie vie a lui Isus. Începând de la Cafarnaum și de la cetățile învecinate, el avea să predice evanghelia lui Dumnezeu și să transmită un mesaj plin de speranță într-o viață mai bună.

Mihai Roca  |  7 februarie 2021

---

Textele liturgice

Iob 7,1-4.6-7; Ps 146; 1Cor 9,16-19.22-23; Mc 1,29-39

Contextul

Isus la Cafarnaum

În timpul dimineții, Isus participase la liturgia de la sinagogă. Însoțit de primii săi discipoli, avea să continue apoi sărbătoarea într-un cadru familial, în casa lui Simon. A vindecat-o aici pe soacra lui Simon, dar și pe toți bolnavii pe care lumea îi aduce la el. Îi asculta pe toți și nu rămânea unul care să nu se fi bucurat de întâlnirea cu el sau care să nu fi plecat acasă cu speranța într-o viață mai bună. În dimineața următoare era încă întuneric atunci când Isus a ieșit și s-a dus într-un loc retras. Voia să fie singur. Să intre în dialog cu Tatăl ceresc. În același timp, discipolii și lumea îl căutau, deoarece înțeleseseră că el era Mesia cel așteptat. Din acea dimineață, Isus va începe să predice evanghelia lui Dumnezeu în cetățile din Galileea.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema suferinței și a misiunii lui Mesia.

• În prima lectură, autorul sacru îl prezintă mai întâi pe Iob care începe să delireze din cauza durerii, iar apoi descrie suferința folosindu-se de imaginea sclavului și a mercenarului: După cum sclavul tânjește după umbră şi cel tocmit așteaptă plata lui, aşa este moștenirea mea: luni zadarnice şi nopți de chin mi-au fost rânduite.
• Paul afirmă în a doua lectură că a vestit evanghelia fără să caute vreo răsplată de la cineva, arată motivul alegerii sale și își exprimă disponibilitatea față de toți, în special față de cei slabi, spunând: Am devenit slab pentru cei slabi, ca să-i câștig pe cei slabi. M-am făcut totul pentru toți, ca să-i câștig măcar pe unii. Toate le fac pentru evanghelie, ca să am şi eu parte de ea.
• Evanghelia după Marcu relatează vizita lui Isus în casa lui Simon, menționează vindecarea multor bolnavi, vorbește despre rugăciunea lui Isus într-un loc retras și încheie cu afirmația lui Isus adresată discipolilor: Să mergem în altă parte, prin cetățile învecinate, ca să predic şi acolo, căci pentru aceasta am venit!

Perspectiva

„A intrat în casă”; „toți bolnavii”; „se ruga”

1. „Ieșind din sinagogă, Isus a intrat în casa lui Simon şi Andrei, împreună cu Iacob şi Ioan”
Marcu este unul dintre discipoli lui Petru. El l-a urmat pe Petru în călătoriile din Asia Mică și din Europa, l-a auzit predicând despre minunile ce dezvăluiau identitatea lui Isus și le-a notat cu grijă.

În fragmentul din evanghelie povestește ce s-a petrecut la Cafarnaum, chiar la începutul activității publice a lui Isus. Trecuseră puține zile de la momentul în care Isus îi chemase pe primii săi patru discipoli. Aceasta se întâmplase pe malul lacul Genezaret.

Părăsind zona lacului, Isus a intrat în cetatea Cafarnaum. Și s-a dus direct la sinagogă. Menționează evanghelia că toți se mirau de învățătura nouă vestită cu autoritate de el. Învăța asemenea profeților de odinioară. Predica lui era însoțită de vindecări miraculoase. În fiecare cuvânt şi în fiecare gest putea fi observată mâna salvatoare a lui Dumnezeu.

După întâlnirea de dimineață, însoțit de primii săi discipoli, Isus a intrat în casa lui Simon. Acea primă vizită a rămas imprimată pentru totdeauna în mintea discipolului. Viitorul Petru avea să-și amintească foarte bine tot ce a făcut Isus pentru soacra lui, care era grav bolnavă. Cum s-a apropiat de ea, a prins-o de mână, a ridicat-o și a vindecat-o de febră.

Când cei prezenți au văzut minunea vindecării soacrei lui Petru, au rămas uimiți. Și aveau multe întrebări cu privire la cele întâmplate. Își spuneau: „De unde are Isus o putere atât de mare? Oare are el o legătură specială cu Dumnezeu?” Făcuse ceva extraordinar: redăduse sănătatea unei femei răpuse de boală. De aceea se întrebau: „Cine este Isus cu adevărat?”

2. „Când s-a înserat, după ce a apus soarele, îi aduceau la el pe toți bolnavii şi posedații de diavol”
Fiind pe sfârșite ziua de sabat, iar prescripția odihnei sacre încetând odată cu apusul soarelui, le era permis oamenilor să-i aducă la Isus pe cei bolnavi. Notează evanghelia că, în seara acelei zile, Isus s-a dedicat cu totul celor necăjiți. Odată cu lăsarea serii, i-a vindecat de boli și i-a eliberat de rău pe toți cei aduși la el. S-a îngrijit de fiecare în parte, redându-le speranța și bucuria de a trăi.

Isus știa că doar duhurile îi cunoșteau identitatea. De aceea, le-a interzis să vorbească despre el. Nu voia ca acestea să destăinuie secretul său mesianic, să-l numească „Sfântul lui Dumnezeu” sau „Fiul lui Dumnezeu”. Și de ce le interzicea duhurilor rele să vorbească despre el? Pentru că se afla chiar la începutul activității sale mesianice. Doar atunci când va fi sosit timpul potrivit își va destăinui el însuși identitatea. Aceasta se va întâmpla peste trei ani.

3. „Dimineața, încă pe întuneric, sculându-se, a ieșit şi s-a dus într-un loc retras şi se ruga”
Isus a ieșit din casă dis-de-dimineață. Era încă întuneric afară când s-a sculat și s-a dus într-un loc retras. Voia să fie singur și în liniște. Își dorea să aibă un timp special numai pentru el și pentru Tatăl ceresc. Timp dedicat special pentru relația lui cu Dumnezeu. Îi plăcea să se roage în liniștea profundă a dimineții.

Când discipolii l-au găsit rugându-se și i-au spus: „Toți de caută”, Isus le-a zis în mod deschis că dorea să le predice tuturor evanghelia lui Dumnezeu. Voia să predice și să-i vindece și pe bolnavii din satele și cetățile din împrejurimea cetății Cafarnaum. Își dorea să ajungă la toți fii lui Israel. Era visul său mesianic.

Evanghelia va consemna învățătura nouă, faptele minunate și unele locuri vizitate de Isus și de discipolii săi începând cu acea primă zi.

Totul a început la Cafarnaum. Acea zi unică va rămâne consemnată pentru totdeauna. Va rămâne ca o mărturie – o zi din viața lui Isus. O zi de apostolat, am putea spune astăzi. Meditarea și aprofundarea cuvântului lui Dumnezeu, comuniunea fraternă, grija față de sărmani, retragerea în rugăciune și vestirea evangheliei formează cele cinci coloane ale apostolatului. Un stil de viață misionar.

Conținutul momentelor din acea zi unică oferea răspunsul la întrebarea pusă de oamenii care l-au întâlnit atunci pe Isus: „Cine este el cu adevărat?”

Celebrarea liturgiei de la sinagogă în timpul dimineții, exorcismul din timpul după-amiezii, continuarea sărbătorii în casa lui Simon spre seară, rugăciunea înaintea de ivirea zorilor și predicarea evangheliei în satele învecinate dădeau mărturie despre activitatea mesianică. Erau un semn al împlinirii profețiilor și al promisiunilor din vechime.

Prima zi de la Cafarnaum va rămâne ca ziua în care Isus a inaugurat împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Este ziua destăinuirii milostivirii lui Dumnezeu. Este ziua care vestește că domnia celui rău s-a încheiat și că trebuie să înceteze orice formă de discriminare între oameni, între bărbați și femei. Toți oamenii sunt frați între ei și copii ai Tatălui ceresc.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne, să veghezi cu grijă neobosită asupra familiei tale; păstreaz-o sub ocrotirea ta, căci harul tău este singura ei speranță”.

Gândurile mele

Acea zi unică de la Cafarnaum va rămâne ca o mărturie – o zi din viața lui Isus. O zi de apostolat. Meditarea și aprofundarea cuvântului lui Dumnezeu, comuniunea fraternă, grija față de sărmani, retragerea în rugăciune și vestirea evangheliei formează cele cinci coloane ale apostolatului. Un stil de viață misionar.

Prima zi de la Cafarnaum va rămâne ca ziua în care Isus a inaugurat împărăția lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Este ziua destăinuirii milostivirii lui Dumnezeu.

 

Imagine

John Bridges, Cristos o vindecă pe soacra lui Petru (1839)
Sursa: Wikipedia.org