Duminica a V-a din Timpul Pascal
Anul B

Parabola viței de vie subliniază faptul că mlădițele îi reprezintă pe cei care cred. Tatăl ceresc înlătură mlădițele neroditoare, cei care nu sunt în comuniune cu Isus. Totodată, el curăță mlădițele care aduc rod, cei care rămân în Isus. Vor aduce multe roade numai cei care sunt în comuniune cu vița cea adevărată.

Mihai Roca  |  2 mai 2021

 

Textele liturgice

Fap 9,26-31; Ps 21; 1In 3,18-24; In 15,1-8

Contextul

Al doilea discurs de rămas bun
În al doilea discurs de adio, Isus le vorbea discipolilor săi despre raportul strâns pe care l-a stabilit cu ei. Se aflau la Ierusalim, în timpul ultimei cine pascale – momentul încheierii noii alianțe cu cei care îl vor urma. Contextul era plin de semnificații. Folosind stilul de la redactarea testamentului, Isus povestește parabola viței de vie și afirmă că el este vița cea adevărată. Așa cum mlădițele rămân unite cu vița, la fel discipolii săi rămân în el. Acest raport este vital, un mod de a fi și de a exista. Discipolii vor putea să aducă rod și să scrie o istorie cu totul nouă numai dacă vor rămâne uniți cu el.
Isus este vița cea adevărată. El le cere discipolilor să rămână în el și să aducă rod bogat.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază semnificația simbolică a viței de vie.

• În prima lectură, autorul sacru amintește despre prima vizită a lui Saul în comunitatea din Ierusalim și prezintă experiența interioară profundă a acestuia: „Atunci Barnaba l-a luat şi l-a dus la apostoli şi le-a povestit cum l-a văzut pe drum pe Domnul, care i-a vorbit, şi cum a predicat cu îndrăzneală la Damasc în numele lui Isus. Iar el umbla în Ierusalim împreună cu ei, predicând cu îndrăzneală în numele Domnului.”
• În a doua lectură, Ioan mărturisește: „Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său, Isus Cristos, şi să ne iubim unii pe alții după cum ne-a dat poruncă. Cel care ține poruncile lui rămâne în el şi el în acesta.”
• Evanghelia prezintă parabola viței de vie, subliniind necesitatea legăturii dintre Isus și discipolii săi: „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic.”

Perspectiva

„Vița cea adevărată”; „rămâne în mine”; „să aduceți rod”

1. „Isus le-a spus discipolilor săi: «Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul»”
Discipolii știau că imaginea viței de vie era atribuită dintotdeauna casei lui Israel. Într-adevăr, ei au crezut întotdeauna în faptul că Domnul și-a ales o viță, care a devenit mai apoi via sa, și s-a îngrijit de aceasta. Numai Israel – în calitatea sa de popor ales – este via Domnului.

Isus avea să adauge la imaginea viței de vie un înțeles mesianic. În acea seară unică, în timpul ultimei cine luate împreună cu discipolii săi, a afirmat în mod solemn: „Eu sunt vița cea adevărată, iar Tatăl meu este viticultorul.”

Auzind aceste cuvinte, Ioan a rămas uimit în fața destăinuirii lui Isus ca Mesia, cel care vine de la Dumnezeu. Dar era cel mai tânăr dintre discipoli. Cum ar fi putut el oare să înțeleagă noutatea pe care o trăia în acele  momente sacre?  Învățătorul său reprezenta oare noul popor mesianic? Casa lui Israel, aleasă și îngrijită cu atâta atenție de Domnul, a fost doar o imagine a acestui nou popor? În trecut, Domnul a mustrat de atâtea ori poporul ales, via sa, din cauză că nu aducea roade. Oare a sosit timpul în care Domnul va îndepărta orice mlădiță care nu va aduce rod?

2. „Eu sunt vița, voi sunteți mlădițele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteți face nimic”
Isus a afirmat că el este vița cea adevărată și i-a asigurat pe discipoli că ei sunt asemenea unor mlădițe unite cu el. Raportul strâns dintre ei își are originea în comuniunea dintre între ei și este întărit de cuvintele de har vestite lor. Vestea cea bună era deja în inima lor. Le călăuzea viața. Nu aveau de ce să se teamă. Dacă vor asculta invitația lui, vor rămâne în el. Nu vor fi separați niciodată de vița cea adevărată.

„Rămâneți în mine și eu în voi.” Aceasta este invitația explicită adresată de Isus discipolilor săi. Ei vor aduce roade bogate numai prin împărtășirea iubirii între ei și față de divinul lor Învățător. Împărtășirea iubirii este calea pe care vor merge împreună. Cel care se îndepărtează de această cale se separă: este asemenea mlădiței care se rupe de viță; se usucă și este aruncată.

3. „În aceasta a fost glorificat Tatăl meu, ca să aduceți rod şi să fiți discipolii mei”
Spre sfârșitul relatării parabolei viței de vie, Isus a reluat, mai întâi, tema legăturii dintre vița cea adevărată și mlădițele care aduc rod, iar apoi a introdus tema rugăciunii.

A subliniat cu insistență faptul că legătura dintre el și discipoli este eficace. Aduce roade bogate. Când îi vor cere ceva, le va fi dat. Cuvintele Evangheliei sunt deja întipărite în mintea și în inima lor. Vestea cea bună le va lumina calea și le va purifica orice dorință, iar rugăciunea lor va fi ascultată.

Ioan și ceilalți discipoli vor înțelege mai târziu semnificația parabolei viței adevărate și vor pătrunde marele mister pe care aceasta îl cuprindea. La ultima cină luată împreună, Isus le destăinuise misiunea sa și grija deosebită a Tatălui pentru fiecare dintre ei. Vor înțelege acestea dar numai după primirea Duhului Sfânt.

Mlădițele din parabolă îi reprezintă pe cei credincioși. Tatăl ceresc înlătură mlădițele neroditoare – cei care nu sunt în comuniune cu Isus. Curăță mlădițele care aduc rod – cei care rămân în Isus. Aceștia vor aduce roade de sfințenie și pace și vor deveni membri ai noului popor mesianic.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Atotputernice, veșnice Dumnezeule, actualizează necontenit în noi sacramentul pascal, pentru ca cei pe care ai binevoit să-i reînnoiești prin sfântul Botez, întăriți de ajutorul tău, să aducă multe roade, şi să ajungă la bucuriile vieții veșnice.”

Gândurile mele

„Rămâneți în mine și eu în voi”. Aceasta este invitația explicită adresată de Isus discipolilor săi. Ei vor aduce roade bogate numai prin împărtășirea iubirii între ei și față de divinul lor Învățător.

Mlădițele din parabolă îi reprezintă pe cei credincioși, care vor aduce roade de sfințenie și pace și vor deveni membri ai noului popor mesianic.

Imagine

Rembrandt-Harmensz-van-Rijn-Head-of-Christ-1648

Sursa: commons.wikipedia.org