Duminica a IV-a din Advent
Anul C

Nu mai avea o clipă de pierdut. Maria a pornit în grabă către o cetate din Iudeea, pentru a o întâlni pe Elisabeta, verișoara sa. Avea multe lucruri de povestit și de verificat. Cum a intrat în casa lui Zaharia, Maria a fost întâmpinată de Elisabeta cu acest elogiu nemaiauzit: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”. Și în acel moment, copilul a tresărit de bucurie în sânul Elisabetei, recunoscând astfel prezența lui Mesia în sânul Mariei. Cele două femei își vor destăinui una alteia harurile primite și își vor exprima bucuria prin laude și binecuvântări, deoarece Mesia și precursorul făceau acum parte din viața lor.

Mihai Roca  |  09 decembrie 2018

Textele liturgice

Mih 5,1-4; Ps 79; Evr 10,5-10; Lc 1,39-45

Contextul

Vizita Mariei la Elisabeta
Cele două femei se salută și în salutul lor reciproc se observă recunoașterea așteptărilor mesianice și prezicerea împlinirii istoriei mântuirii. La salutul Mariei, Ioan a tresăltat în sânul Elisabetei: el era alesul care îl va arăta în mijlocul oamenilor pe cel trimis de Dumnezeu, pe Emanuel, prezent acum în sânul curat și binecuvântat al Mariei. Chiar din zorii comunității creștine, întâlnirea Mariei cu Elisabeta a devenit o imagine a recunoașterii și a împlinirii legăturii dintre noua și vechea alianță.
Elisabeta este umplută de Duhul Sfânt. Ea binecuvântează pe Maria și  recunoaște venirea lui Mesia.

La izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază venirea lui Mesia.

• În prima lectură, profetul Miheia prezintă legătura dintre așteptările mesianice și Mesia promis: „Și tu, Betleeme Efrata, nu ești nicidecum cel mai mic între cetățile lui Iuda, căci din tine va ieși stăpânitorul peste Israel”.
• În a doua lectură, autorul sacru prezintă legătura dintre Isus și Tatăl ceresc: „Iată, vin ca să fac voința ta. Astfel, desființează jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua”.
• Evanghelia după Luca relatează întâlnirea Mariei cu Elisabeta care, „umplută de Duhul Sfânt”, exclamă: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău. și de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?”

Perspectiva

„Elisabeta”; „binecuvântat este rodul”; „fericită aceea care a crezut”

1. „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei”
Bucuria și credința, grija și preocuparea au determinat-o pe Maria să pornească la drum și să meargă mai mult de o sută de kilometri pentru a ajunge la verișoara din Ain-Karim, o cetate din zona muntoasă a Iudeii. Aflând de la îngerul Gabriel că durerea de a nu avea copii a verișoarei sale a fost îndepărtată prin darul maternității, Maria s-a gândit imediat că trebuie să fie aproape de verișoara sa. Ea știa că Elisabeta nu numai că era la prima naștere, dar era și în vârstă, iar până la naștere mai erau doar trei luni. Fără să mai întârzie o clipă, Maria a pornit „în grabă” la drum, dornică totodată de a vedea semnul dat ei de îngerul Gabriel.

Ajunsă la casa lui Zaharia, Maria a bătut la ușă, a intrat, iar apoi a salutat cu mare respect: „Shalom, Elisabeta, pacea și binecuvântarea să coboare asupra casei tale”. Și în același moment cele două verișoare au fost pătrunse de o nespusă uimire. Maria a văzut că Elisabeta era însărcinată și că toate cele destăinuite ei de îngerul Gabriel erau adevărate. S-au îmbrățișat îndelung cele două verișoare, iar inimile lor erau pline de bucurie, deoarece oaspetele sacru fiind, era purtător de Dumnezeu, deoarece ospitalitatea era o adevărată binecuvântare. Cu multă recunoștință, Elisabeta a primit-o pe Maria și i-a oferit casă și masă.

Evanghelia relatează o întâlnire între două femei simple, dar notează în același timp că întâlnirea lor era cu totul specială. Maria, care a crezut în cuvintele îngerului, purta în sânul ei pe cel promis, iar Elisabeta, care era deja în luna a șasea, era profund recunoscătoare pentru darul făcut ei de Dumnezeu la bătrânețe. La salutul Mariei, Elisabeta a simțit cu copilul a tresărit în sânul ei.

2. „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”
„Umplută de Duhul Sfânt”, Elisabeta a recunoscut în viața sa mâna lui Dumnezeu și a întrezărit în Maria – în copilul pe care îl purta în sân – împlinirea promisiunilor făcute înaintașilor ei de profeții din vechime. Elisabeta a înțeles că între fiul ei și cel al Mariei exista o strânsă legătură și că era pe cale să se împlinească timpul mesianic.

Bucuria Elisabetei era atât de mare și de puternică încât a exclamat „cu glas puternic” aceste cuvinte de binecuvântare: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”. Cuvintele Elisabetei cuprindeau, de fapt, o dublă binecuvântare: asupra Mariei și asupra copilului pe care aceasta îl purta în sânul ei. În acel moment de har, văzând-o pe Maria ca chivot al alianței, și-a exprimat marea ei mirare și a întrebat: „De unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?”.

3. „Fericită aceea care a crezut”
Mirarea și umilința caracterizau credința puternică a Elisabetei în împlinirea promisiunilor făcute de Dumnezeu părinților ei. În mod concret, pentru ea, pentru poporul său, mai mult, pentru toți oamenii, înceta timpul vegherii, deoarece se împlineau profețiile. Elisabeta a înțeles că avea în fața ei începutul unor timpuri noi, în care acțiunea lui Dumnezeu rămânea ascunsă privirilor oamenilor, dar se lăsa întrezărită în întâlnirea dintre ea cu Maria.

Timpurile s-au împlinit. De aceea Elisabeta a început să proclame faptele minunate pe care le întrezărea în viitor. Ea a numit-o fericită pe Maria, deoarece aceasta a crezut în împlinirea cuvintelor lui Dumnezeu. Prin da-ul ei, Maria a devenit plină de har, iar prin credința ei a primit vestea cea bună. Credința a ajutat-o pe Maria să devină mamă. Din acest moment – notează evanghelia – sunt fericiți toți aceia care ascultă și cred în cuvântul lui Dumnezeu.

Maria a rămas la Elisabeta trei luni, timp în care cele două verișoare s-au ajutat reciproc și au contemplat în rugăciune și liniște planul lui Dumnezeu ce se împlinea în viața lor. Precursorul, Ioan, și cel promis, Mesia, se aflau acum foarte aproape unul de celălalt, iar bucuria celor două mame, Elisabeta și Maria, era pe măsura credinței lor, deoarece vedeau cum așteptările mesianice se împlineau în viața lor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Te rugăm, Doamne, revarsă harul tău asupra sufletelor noastre, pentru ca noi, care am cunoscut, prin vestirea îngerului, întruparea lui Cristos, Fiul tău, să fim duşi, prin patima şi crucea lui, la slava învierii”.

Gândurile mele

Oaspetele este sacru și purtător de Dumnezeu, iar ospitalitatea este o binecuvântare.
Bucuria Elisabetei și a Mariei era pe măsura credinței lor, deoarece vedeau cum așteptările mesianice se împlineau în viața lor.