Isus, Maria și Iosif – Sfânta Familie
Anul C
La numai doisprezece ani, Isus îi fascina cu înțelepciunea sa pe învățătorii Legii şi anunța în Templu „profeția” pe care el însuși o va împlini: prezența Împărăției lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor. Pelerinajul la Templu descris de evanghelist destăinuia astfel atât înțelepciunea lui Isus și credința părinților lui, cât și semnificația drumului pascal parcurs de Isus la sfârșitul vieții sale. Întors la Nazaret, Isus va împlini voința Tatălui ceresc și va asculta nevoile oamenilor, va vedea suferințele semenilor săi și va împărtăși bucuriile celor simpli.
Mihai Roca | 30 decembrie 2018
Textele liturgice
1Sam 1,20-22.24-28; Ps 83; 1In 3,1-2.21-24; Lc 2,41-52
Contextul
Isus în Templu la vârsta de doisprezece ani
Pelerinajul la Templul din Ierusalim cu ocazia sărbătorii Peștelui i-a avut ca protagoniști pe Isus, Maria și Iosif. Dacă părinții Iosif și Maria cunoșteau bine atât Templul și practicile din Cetatea Sfântă, cât și practicile religioase din locul sfânt, nu același lucru s-ar putea spune și despre copilul Isus. Mirat de frumusețea, rolul și importanța Templului, copilul Isus dorea să vadă, să observe și să cunoască tot mai multe despre jertfele aduse pe altar și despre riturile sacre. El nu va pleca spre casă împreună cu părinții săi, ci va mai rămâne în Templu încă trei zile. Când și-au dat seama că nu era în caravana lor, Maria și Iosif l-au căutat plini de îngrijorare pe Isus, până când îl vor găsi învățând și conversând în Templu, în mijlocul învățătorilor Legii. Reîntorși la Nazaret, ei și-au reluat viața de mai înainte, iar Isus „era supus” lor și „creștea în înțelepciune, în statură și în har în fața lui Dumnezeu și a oamenilor”.
Isus este Fiul Tatălui. El a crescut în casa lui Iosif și a Mariei, la Nazaret.
La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema familiei.
- Prima lectură prezintă vizita la Templul din Ierusalim a lui Elcana și Ana, vizită în cadrul căreia Ana l-a prezentat lui Eli pe copilul ei, Samuel, şi l-a consacrat Domnului, zicând: „Pentru acest copil m-am rugat şi Domnul mi-a îndeplinit rugăciunea pe care am făcut-o. (…) Eu îl ofer Domnului pentru toate zilele vieții lui, ca să slujească Domnului”.
- În a doua lectură, Ioan afirmă că oamenii alcătuiesc prin credință marea familie a copiilor lui Dumnezeu: „Preaiubiților, vedeți ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim copiii lui Dumnezeu şi suntem!”
- Evanghelia după Luca prezintă pelerinajul sfintei familii din Nazaret la Templu şi prima sărbătoare de Paște sărbătorită de Isus la Ierusalim: „În fiecare an părintii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim. Când copilul avea doisprezece ani, ei au mers la Ierusalim ca de obicei”.
Perspectiva
„Părinții”, „șezând în mijlocul învățătorilor”, „creștea în înțelepciune”
1. „În fiecare an părintii lui Isus mergeau de sărbătoarea Paştelui la Ierusalim”
Isus era doar un copil, abia împlinise doisprezece ani, când părinții lui, Maria și Iosif, l-au dus la Ierusalim cu ocazia sărbătorii Peștelui, pentru a participa împreună cu ei la unul dintre cele trei pelerinaje prescrise de Legea lui Moise. Îl purtaseră deja la Templu cu doisprezece ani în urmă, atunci când l-au prezentat Domnului, iar acum l-au dus din nou, chiar înainte ca el să devină „adult” din punct de vedere juridic.
Sosiți la Ierusalim, în cetatea lui David, Maria, Iosif și Isus au intrat în faimosul Templu, locul prezenței Domnului în mijlocul poporului ales, iar copilul Isus a rămas uimit de tot ceea ce vedea. Maria și Iosif știau bine că, în sinagoga din Nazaret, Isus se rugase îndelung și ascultase deja citirile din Sfânta Scriptură și își doreau ca aici, la Ierusalim, el să afle mult mai multe decât reușise să vadă la Nazaret până în cel moment. Părinții lui Isus se gândeau că, în timpul celor șapte zile prescrise pentru sărbătoare, ei vor avea timp suficient pentru rugăciune şi pentru a-i oferi lui Isus posibilitatea să cunoască și să participe la diferitele rituri sacre oficiate în Templu..
Isus era încă minor, dar ajuns la vârsta uceniciei, o perioadă care trebuia să-l ajute să devină peste un an un „fiu al Legii”, ținut să cunoască și să împlinească voința Domnului. Pentru prima dată, Isus avea să vadă în Templu atât sacrificiul de seară al mielului jertfit pe altar, cât și riturile sacre oficiate de preoți pentru toți pelerini veniți cu ocazia sărbătorii Peștelui. Cu siguranță, unul dintre locurile care i-au atras atenția mai mult copilului Isus era Templul și locul în care predicau învățătorii Legii.
2. „În templu, șezând în mijlocul învățătorilor”
Uimit de tot ceea ce a văzut pentru prima dată în Cetatea Sfântă, Isus dorea să afle și să cunoască tot mai multe despre Legea lui Moise și despre Templu. Și în timp ce Maria și toți ceilalți din caravana venită de la Nazaret au pornit spre casă – deoarece se terminaseră zilele Paștelui – , el a rămas în Templul, perseverând în cunoașterea și aprofundarea Sfintelor Scripturi și dorind să rămână cât mai mult timp în Ierusalim. După o zi de călătorie, părinții lui Isus și-au dat seama el nu se găsea printre rudele și cunoscuții lor și au început să-l caute. Negăsindu-l, s-au întors din cale plini de îngrijorare și au urcat din nou la Ierusalim.
După trei zile, Maria și Iosif l-au găsit pe Isus în Templu unde, așezat în mijlocul învățătorilor Legii, vorbea despre cuvântul lui Dumnezeu chiar celor care așteptau împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Isus îi asculta pe toți, îi întreba la rândul său și le dădea răspunsuri pline de înțelepciune. Cu siguranță, Maria și Iosif au rămas profund mirați și când l-au văzut pe fiul lor angajat în discuții și dispute cu învățătorii din Templu, și când au constatat că toți cei care îl auzeau pe Isus rămâneau uimiți de priceperea și răspunsurile lui.
„Fiule, de ce ne-ai făcut aceasta?”, i-a spus Maria lui Isus, iar el i-a răspuns mamei sale ca și cum nimic deosebit nu s-ar fi întâmplat: „Pentru ce mă căutați?”. În acel schimb de priviri și de cuvinte se consumau tainic atât teama lui Iosif și a Mariei pentru pierderea și preocuparea căutării copilului lor, cât și invitația adresată de Isus părinților săi cu privire la planul de mântuire al Tatălui ceresc. Isus venise în Templul din Ierusalim pentru ca „să fie în casa Tatălui său”, iar acum se afla doar la începutul unui nou drum și în zorile unei zile noi cu totul necunoscută pentru ei. Mariei și lui Iosif le era de nepătruns înțelesul cuvintelor lui Isus din acel moment cu privire la misiunea lui, însă nu trebuiau să se preocupe deocamdată de ceea ce se va întâmpla în viitor, deoarece va sosi timpul în care vor înțelege totul.
3. Isus creștea în înțelepciune, în statură și în har în fața lui Dumnezeu și a oamenilor”
În casa de la Nazaret, Maria păstra cu multă grijă cuvintele și faptele fiului ei. Ea nu putea să-și explice misterul lui Isus, dar păstra totul în inima ei de mamă și, împreună cu Iosif, se străduia să creeze un climat familial în care Isus să se bucure de condițiile necesare pentru a „crește în înțelepciune, în statură și în har în fața lui Dumnezeu și a oamenilor”.
La Nazaret, Isus a împărtășit viața obișnuită a oricărei familii, a parcurs o cale presărată cu faptele concrete ale vieții zilnice. El se găsea în mijlocul oamenilor, al celor dragi, într-un loc cu adevărat sacru, un nou templu am putea spune, ce se descoperea treptat înaintea lui atât ca loc al creșterii umane și al experiențelor de fiecare zi, dar și ca spațiu al manifestării lui ca Fiu al Tatălui ceresc și prieten al tuturor oamenilor.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care ne-ai dat un strălucit exemplu de viață în sfânta familie de la Nazaret, dă-ne, te rugăm, harul să trăim în familiile noastre aceleași virtuți şi să fim uniți prin aceeași iubire, pentru ca odată să gustăm răsplata veşnică în bucuria casei tale”.
Gândurile mele
În casa de la Nazaret, Maria păstra cu multă grijă cuvintele și faptele fiului ei. Nu putea să înțeleagă misterul lui Isus, dar păstra totul în inima ei de mamă.
Isus se găsea în mijlocul oamenilor, al celor dragi, într-un loc cu adevărat sacru, un nou templu am putea spune, ce se descoperea treptat înaintea lui atât ca loc al creșterii umane și al experiențelor de fiecare zi, dar și ca spațiu al manifestării sale ca Fiu al Tatălui ceresc și prieten al tuturor oamenilor.
