„Târziu te-am iubit!”

„Sero te amavi, pulchritudo, tam antiqua et tam nova, sero te amavi! Et ecce intus eras et ego foris et ibi te quaerebam, et in ista formosa, quae fecisti, deformis irruebam”.
(Sfântul Augustin)

1. Târziu te-am iubit, frumusețe, atât de veche și totuși atât de nouă
Târziu te-am iubit! Treizeci de ani am rămas departe de Dumnezeu. În acest timp ceva se mișca în inima mea… Eram un căutător. Căutam fericirea, ca tine, ca toți.

2. Tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea
Oamenii merg să admire înălțimile munților, uriașele talazuri ale mării, largile albii ale fluviilor, marginile necuprinse ale oceanului sau crugurile stelelor și nu se mai bagă în seamă pe iei înșiși”. Cu siguranță, în anii tinereții mele îmi odihneam inima cu lucruri exterioare care, la urma urmelor, nu făceau altceva decât să mă îndepărteze tot mai mult de Cel spre care inima mea, fără să știe, tânjea.

3. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat cu țipătul tău surzenia mea!
Tu însă, Doamne, m-ai întors spre mine însumi, trăgându-mă afară din spatele meu, unde mă ascunsesem, deoarece nu voiam să mă privesc așa cum sunt, și m-ai așezat înainte propriilor mele priviri, ca să văd cât de dezgustător eram, cât de hidos, murdar, plin de pete și de bube. În mijlocul luptei m-am năpustit asupra lui Alypius și am strigat: „Cei neinstruiți împing cu forța porțile cerului, iar noi, cu toată învățătura noastră lipsită de inimă, ne bălăcim în lumea aceasta de carne. Mă aflam în această situație, plângând nemângâiat, în timp ce mă întrebam când voi înceta să spun: „Mâine și mâine”. Atunci am ascultat un glas care venea din casa vecină. Un glas care spunea: „Ia și citește. Ia și citește”.

4. Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea!
Am luat Biblia, am deschis-o la întâmplare și am citit primul text pe care l-am văzut. Era din Scrisoarea sfântului Apostol Paul către Romani și spunea așa: „Nu în ospețe și beții, nu în desfrânări…, ci îmbrăcați-vă în Domnul Isus Cristos”. Aceste cuvinte răsunau în mine. Păreau scrise de o persoană care mă cunoștea, care îmi cunoștea viață…

5. Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine.
Doamne, a mă separa de tine înseamnă a muri, a mă apropia de tine înseamnă a învia, a locui împreună cu tine înseamnă trăi. Doamne, a fugi de tine înseamnă a cădea, a mă întoarce la tine înseamnă a mă ridica, a mă sprijini de tine înseamnă a fi în siguranță. Doamne, a te uita înseamnă a pieri, a te căuta înseamnă a renaște, a te vedea înseamnă a te avea aproape. În felul acesta l-am descoperit pe Dumnezeu și am înțeles că el era în inima mea și, fără ca eu să știu, îl căutam cu ardoare.

6. M-ai atins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!
Dumnezeu începe să locuiască în tine atunci când tu începi să-l iubești.

7. Și acum, Doamne, te iubesc numai pe tine…
te urmez numai pe tine, te caut numai pe tine.

8. Târziu te-am iubit. Târziu te-am iubit, o frumusețe atât de veche și totuși atât de nouă.
Târziu te-am iubit. Căci iată, tu te aflai înlăuntrul meu, iar eu în afara mea. Acolo, în afara mea, te căutam pe tine. M-ai chemat, m-ai strigat și ai sfâșiat cu țipătul tău surzenia mea! Ai fulgerat, ai străluminat și ai izgonit orbirea mea! Ai răspândit mireasma ta, ți-am respirat suflarea, iar acum suspin după tine. Ți-am simțit gustul, iar acum mi-e foame și mi-e sete de tine! M-ai aprins și ai aprins în mine dorința după pacea ta!

Sfântul Augustin, Confesiuni, Cartea a X-a, 38-40.

Pentru a citi articolul în limba italiană, click aici.