Toți Sfinții (01 noiembrie)
Rezumat în cele opt fericiri, stilul de viață al săracilor în duh a devenit călăuză spre sfințenie și poartă spre răsplata veșnică. Acest stil de viață propus de Isus este o cale posibilă pentru toți, deoarece este pe măsura omului, după necesitățile lui și conform aspirațiilor lui.
Mihai Roca | 01 noiembrie 2018
Textele liturgice
Apoc 7,2-4.9-14; Ps 23; 1In 3,1-3; Mt 5,1-12a
Contextul
Începutul predicii de pe munte
Isus a privit în jurul său și a văzut multă lume dornică de a-i asculta cuvintele. Fără a mai întârzia, „s-a urcat pe munte” și a proclamat cele opt fericiri în fraze scurte și cu un caracter general și atemporal. Predica în mod clar celor prezenți și discipolilor săi, iar prin ei întregii comunități, declarându-i fericiți pe toți aceia care îl vor urma în slujire, în sărăcie și în umilință.
Isus este Învățătorul. El prezintă calea celor opt fericiri.
La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență tema sfințeniei.
- În prima lectură, sfântul Ioan descrie numărul imens al celor chemați să fie sfinți: „După acestea, am văzut și, iată, o mulțime mare, pe care nimeni nu putea să o numere, din toate neamurile, triburile, popoarele şi limbile. Ei stăteau în picioare în fața tronului şi în fața Mielului, îmbrăcați cu haine albe şi cu ramuri de palmier în mâini”.
- În a doua lectură, sfântul Ioan vorbește despre iubirea lui Dumnezeu față de oameni și spune: „Iubiţilor, vedeţi câtă iubire ne-a dăruit Tatăl: să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Și suntem”.
- În evanghelie, Isus proclamă mai întâi cele opt fericiri, iar apoi conclude: „Bucuraţi-vă şi tresăltați de bucurie căci răsplata voastră mare este în ceruri”.
Perspectiva
„Mulţimile”; „fericiţi cei săraci în duh”: „bucuraţi-vă şi tresăltați de veselie”
1. „Văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe munte şi, după ce s-a așezat, s-au apropiat de el discipolii săi”
Evanghelistul Matei prezintă mulțimile și discipolii care îl ascultau pe Isus chiar la începutul primului mare discurs, predica de pe munte. El afirmă că tot ceea ce spunea și făcea Isus era măreț, era o veste bună și o confirmare a vieții sale, o evanghelie, era noutatea care prelua promisiunile din vechime și care confirma așteptările poporului lui Israel.
Privind la mulțimile care îl căutau – bărbați și femei în căutarea unei vieți mai bune, sosiți în acel loc pentru al asculta pe el -, Isus s-a urcat pe munte și oamenii l-au urmat, s-a așezat și ei s-au apropiat de el, a început să le vorbească și ei îl ascultau cu atenție. În acel loc și în acel moment se întâmpla ceva tainic, o revelație, o descoperire unică: Învățătorul Isus destăinuia calea spre sfințenie celor care-l ascultau și celor care doreau să-i devină discipolii.
Isus se adresa tuturor și nu excludea absolut pe nimeni. Învățăturile sale erau potrivite pentru toți cei care căutau o viață mai bună, posibilă și de dorit. În același timp, învățăturile lui Isus răvășeau ordinea a toate, fără a lăsa loc de interpretări: cuprindeau exigențe și promisiuni ce își găseau împlinirea o dată cu sosirea împărăției lui Dumnezeu, împărăție prezentă deja în persoana și în faptele lui Isus
2. „Fericiţi cei săraci în duh, pentru că a lor este împărăția cerurilor”
Evanghelia subliniază modul în care Isus a inaugurat un stil nou de viață, modul de viață specific celor simpli și săraci, al celor care se roagă lui Dumnezeu cu insistență și umilință: stilul de viață al celor care își pun încrederea în iubirea lui Dumnezeu. Chiar celor simpli, care nu se încred în puterea celorlalți și care așteaptă de la Dumnezeu ajutorul și împlinirea promisiunilor din vechime, Isus le-a promis împărăția lui Dumnezeu. A privit la prezent, la realitatea pe care o vedea în jurul său, dar și la viitor, la cele așteptate, și le-a arătat ascultătorilor săi legătura dintre sărăcie și împărăția cerurilor, dintre lacrimi și mângâiere, dintre milostivire și iubirea lui Dumnezeu, dintre persecuție și bucuria unei lumi noi.
Isus a vestit solemn că fericirea împărăției lui Dumnezeu este posibilă pentru toți cei care urmează calea celor opt fericiri, iar apoi a spus că noua împărăție aparține celor care o primesc cu o inimă plină de credință, celor „săraci în duh”, celor blânzi, celor ce plâng și celor care doresc să se apropie de Dumnezeu. Această nouă împărăție aparține celor curați cu inima și făcătorilor de pace, celor prigoniți pentru dreptate și celor care împlinesc voința lui Dumnezeu.
3. „Bucuraţi-vă şi tresăltați de veselie, căci răsplata voastră mare este în ceruri”
Din învățăturile prezentate de Isus, discipolii au înțeles că cele opt fericiri erau și pentru ei. Au înțeles că erau o adevărată călăuză spre sfințenie și o poartă deschisă spre răsplata veșnică. Desigur, cele opt fericiri nu erau un ideal pentru un grup elitist, ci „magna charta” a împărăției lui Dumnezeu. Calea propusă de Învățătorul Isus era aceeași, atât pentru grupul de discipoli care îl urma deja pe Isus, cât și pentru orice om, în special pentru cel blând, cu inimă de sărac, pentru cel care primește binecuvântarea cerului și are marele avantaj de a-l avea pe Dumnezeu de partea sa, ca ajutor aici pe pământ și ca răsplată în ceruri.
Atât sărăcia, blândețea și prigoana, cât și binecuvântarea, milostivirea și iubirea formează cadrul noului stil de viață propus de Isus. Toate aceste situații și valori sunt într-o strânsă relație. Astfel, sărăcia în duh este o expresie a blândeții și o atitudine specifică celui care nu are nimic. De asemenea, sărăcia și blândețea sunt două condiții atât pentru primirea binecuvântării lui Dumnezeu, cât și pentru dăruirea de sine și slujirea celuilalt ca frate. Totodată, în mod inevitabil, prigoana este cartea de vizită a discipolului care îl urmează pe Isus. Discipolul nu are o altă alegere decât cea a Învățătorului său, deoarece îi aparține Învățătorului său și împărtășește cu el aceleași idealuri. Totul se află apoi într-o strânsă legătură cu milostivirea, darul oferit și primit ca expresie a iubirii prin excelență, adică a lui Dumnezeu Tatăl.
Pentru ca viața să fie trăită
„Dumnezeule atotputernic şi veşnic,
care ne-ai dat bucuria de a cinsti într-o singură sărbătoare
meritele tuturor sfinților,
te rugăm, ca, având în fața ta o asemenea mulțime de mijlocitori,
să primim de la tine belșugul mult dorit al îndurării tale”.
Gândurile mele
Fericirile proclamate de Isus sunt călăuză spre sfințenie și poartă spre răsplata veșnică.
Calea propusă de cele opt fericiri nu este un ideal pentru un grup elitist, ci este „magna charta” a împărăției lui Dumnezeu.
