Botezul Domnului
(Anul C)

Din momentul în care Dumnezeu s-a lăsat descoperit în persoana lui Isus din Nazaret, Fiul unic și iubit al Tatălui ceresc a devenit centrul istoriei. În apele Iordanului, el s-a rugat, cerul s-a deschis și timpul mântuirii a pătruns în timpul oamenilor. Isus din Nazaret a început astfel să devină cunoscut și să-și înceapă activitatea în mijlocul oamenilor.

Mihai Roca  |  13 ianuarie 2019

---

Textele liturgice

Is 40,1-5.9-11; Ps 103; Tit 2,11-14;3,4-7; Lc 3,15-16.21-22

Contextul

Botezul lui Isus
Totul s-a petrecut pe malurile Iordanului, unde Ioan Botezătorul le cerea oamenilor să-și schimbe comportamentul și să se îndrepte spre Dumnezeu. Poporul asculta cu multă încredere predicile lui Ioan, credea în mântuire și chiar se întreba dacă nu cumva era el Mesia cel așteptat. Dar Ioan își cunoaște bine misiunea și se prezenta ca fiind ultimul glas profetic venit să pregătească sosirea aceluia care era „mai mare” decât el. Ioan boteza numai „cu apă”. Când el l-a recunoscut în mijlocul poporului pe Isus din Nazaret, le-a spus tuturor că acesta va boteza „cu Duh Sfânt și cu foc”. În momentul în care Isus a intrat în apele Iordanului și i-a cerut lui Ioan să-l boteze – notează evanghelia -,  „cerul s-a deschis” deasupra lui Isus, Duhul Sfânt a coborât peste el, iar glasul Tatălui ceresc l-a confirmat ca Fiul său unic și iubit.
Isus este Fiul unic al lui Dumnezeu. El este botezat de Ioan în apele Iordanului.

La izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază prezența lui Dumnezeu în cadrul istoriei și rolul botezului.

• Prima lectură prezintă una dintre profețiile rostite de Isaia: „Iată-l pe Dumnezeul vostru; iată, Domnul Dumnezeu vine cu putere şi braţul lui supune totul. Iată, preţul biruinţei lui este cu el şi rodul izbânzii merge înaintea lui”.
• Apostolul Paul mărturisește în lectura a doua: „El ne-a mântuit, nu pentru faptele prin care noi am fi meritat acest lucru, ci din îndurarea lui, prin apa botezului, prin care noi am fost renăscuţi şi reînnoiţi în Duhul Sfânt, pe care Dumnezeu l-a revărsat din belşug asupra noastră, prin Isus Cristos, mântuitorul nostru”.
• Evanghelia după Luca prezintă manifestarea Preasfintei Treimi la botezul lui Isus în apele Iordanului: „Pe când se ruga, s-a deschis cerul, şi Duhul Sfânt a coborât peste el, cu o înfățișare trupească, sub formă de porumbel, iar din cer s-a auzit un glas care zicea: «Tu ești Fiul meu preaiubit, în tine îmi găsesc toată bucuria»”.

Perspectiva

„Poporul era în așteptare”; „s-a deschis cerul”; „s-a botezat tot poporul”

1. „Poporul era în așteptare”
Mulțimea venită să-l asculte pe Ioan Botezătorul credea în mântuire și aștepta cu nerăbdare împlinirea promisiunilor lui Dumnezeu. Tonul și conținutul predicilor lui Ioan îi fascina pe oameni și îi făcea să se întrebe dacă nu cumva era chiar Ioan „Cristosul” (din grecescul „Christos”, „cel uns”, cu referire la ebraicul „Mashiach”, „Mesia”).

Oamenii se duceau la Ioan și îi cereau lămuriri cu privire la identitatea sa, iar el nu lăsă loc la nicio interpretară nesigură în răspunsurile pe care le dădea, ci era foarte clar și direct; le spunea tuturor că misiunea sa consta atât în menținerea vie a așteptării lui Mesia, cât și în pregătirea căii acestuia. Ioan boteza cu apă în râul Iordan. El îi cerea fiecărui botezat să-și recunoască limitele și să-l aștepte cu speranță vie pe Mesia ce trebuia să sosească. El le spunea oamenilor că Mesia se găsește deja în mijlocul lor, iar atunci când se va arăta, va boteza într-un mod cu totul nou.

Exista o diferență substanțială între botezul „cu apă” dat de Ioan și botezul „în Duhul Sfânt și cu foc” dat de Isus. Dacă Ioan îl scufunda pe om în apă pentru a simboliza renașterea la o viță nouă, Isus va avea puterea de a-l purifica pe om și de a-l înălța la demnitate de copil al lui Dumnezeu. De fapt, numai Isus va avea puterea de a-l face pe om părtaș la viața fără de sfârșit și de a-i deschide acestuia calea spre mântuire.

2. „S-a botezat şi Isus. Pe când se ruga, s-a deschis cerul”
Isus s-a amestecat printre oameni și s-a așezat la rând pentru ca să primească botezul. Când i-a venit rândul, a intrat în apă și i-a cerut lui Ioan să-l boteze, iar Ioan l-a botezat.  Fiind încă în apele Iordanului, Isus a început să se roage și să vorbească cu Dumnezeu și, în acel moment, cerul s-a deschis spre pământ, iar persoana lui Isus a devenit ca o icoană a lui Dumnezeu larg deschisă spre această lume.

Se întâmpla o teofanie sub privirile celor prezenți pe malurile Iordanului: în persoana Duhului Sfânt coborât asupra lui Isus, Dumnezeu s-a lăsat descoperit între oameni. „Cu o înfățișare trupească, sub formă de porumbel”, cel invizibil prin natură a coborât din ceruri, de la Tatăl, asupra lui Isus. Prezența lui Dumnezeu era acum simțită din nou pe pământ, iar viața sa se dăruia oamenilor. În mod cu totul unic și tainic, trupul lui Isus a devenit o dezvăluire a lui Dumnezeu: glasul Tatălui l-a recunoscut în persoana lui Isus pe Fiul său unic – pe „cel iubit” (din grecescul „ho agapetós”), pe Cristos mântuitorul -, iar tăcerea totală a Fiului exprima încrederea sa filială în tot ceea ce va urma după acest eveniment.

Promisiunea din vechime a lui Dumnezeu se împlinea pe malurile Iordanului, iar așteptarea mesianică lua sfârșit: Duhul Domnului a coborât din nou între oameni, timpurile s-au împlinit, iar Mesia era prezent în mijlocul poporului ales.

„S-a botezat tot poporul”
În timpul botezului, când cerul s-a deschis spre pământ, poporul a asistat la momentul în care glasul Tatălui l-a confirmat pe Isus ca unicul său Fiu preaiubit. Glasul venit din cer a fost auzit de tot poporul adunat pe malurile Iordanului și a fost înțeles de toți aceia care se simțeau iubiți de Dumnezeu. Tatăl ceresc „vorbea prin Fiul” pentru toți cei adunați să primească botezul și avea să împlinească prin Duhul Sfânt toate promisiunile vestite prin profeții de odinioară.

Toți cei prezenți la apele Iordanului s-au botezat, notează evanghelia. Și astfel, prin Isus, Fiul preaiubit al Tatălui ceresc, s-a deschis tuturor calea spre o viață mai bună. Din acel moment, orice botezat l-a primit pe Duhului Sfânt, a primit măreața demnitate de „copil al lui Dumnezeu” și a devenit o locuință a slavei lui Dumnezeu.

Din momentul în care Isus a împărtășit cu frații săi în umanitate, în special cu cei din urmă, idealul unei vieți în comuniune cu Dumnezeu, Isus a dat glas dorului după veșnicie prezent în inima omului. Din acel moment, oamenii vor înțelege treptat că se aflau în zorii unei noi epoci, în care toți cei care îl vor urma pe Isus vor deveni „teofori”, purtători de Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic, care, la Botezul său în Iordan, l-ai proclamat pe Cristos drept Fiul tău preaiubit, în timp ce Duhul Sfânt cobora asupra lui, dăruiește-le fiilor tăi adoptivi, renăscuți din apă şi Duh Sfânt, harul să rămână mereu în iubirea ta”.

Gândurile mele

Isus a început să se roage și cerul s-a deschis spre pământ, iar persoana lui a devenit ca o icoană a lui Dumnezeu larg deschisă spre această lume.
Împărtășind în solidaritate cu toți frații săi în umanitate, în special cu cei din urmă, idealul unei vieți în comuniune cu Dumnezeu, Isus a dat glas dorului după veșnicie prezent în inima oricărui om.