Vinerea Sfântă

Sfântul Triduum Pascal

Trădat de Iuda, renegat de Petru și refuzat de poporul său, Isus era dat în mâinile romanilor. Înfrunta astfel puterea întunericului și alegea în mod conștient să meargă la moarte. În suferințe de nedescris, răstignit pe cruce, Isus adeverea Scripturile, împlinea în toate planul lui Dumnezeu și aducea răscumpărarea întregii omeniri.

Mihai Roca  |  19 aprilie 2019

---

Textele liturgice

Is 52,13-53,12; Ps 30; Ev 4,14-16; 5,7-9; In 18,1-19,42

Contextul

Pătimirea și moartea lui Isus
Imediat după discursurile rostite la ultima cină, Ioan descrie istoria pătimirii lui Isus. Relatarea începe cu arestarea lui Isus în grădina ce se găsea dincolo de Cedron, continuă cu scena în care Isus este dus în fața marilor preoți Ana și Caiafa și urmează cu procesul lui Isus înaintea procuratorul Pilat. În ziua premergătoare Paștelui, spre amiază, Pilat a cedat cererilor iudeilor și a ordonat ca Isus ca să fie răstignit. Apropierea sărbătorii Paștelui a dus la executarea imediată a pedepsei. La sfârșit, Ioan prezintă scena răstignirii lui Isus între doi răufăcători, împărțirea hainelor între soldați, dialogul cu Maria și ucenicul preaiubit, moartea pe cruce, străpungerea coastei cu lancea și înmormântarea trupului lui Isus într-un mormânt nou.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El este răstignit și moare pe cruce.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema slujitorului suferind și a pătimirii lui Isus.

• În prima lectură, autorul sacru prezintă cel de-al patrulea imn al slujitorului suferind: „Domnul a făcut să cadă asupra lui fărădelegile noastre, ale tuturor. Chinuit și umilit, el nu şi-a deschis gura; ca un miel dus la înjunghiere și ca o oaie mută înaintea celor care o tund, nu şi-a deschis gura”.
• În a doua lectură, autorul Scrisorii către Evrei afirmă mai întâi că Isus a înălțat rugăciuni și cereri către Dumnezeu care îl putea salva de la moarte, iar apoi spune: „Deși era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a pătimit, iar după ce a fost făcut desăvârșit, a devenit cauză de mântuire veșnică pentru toți cei care ascultă de el”.
• Evanghelia după Ioan relatează istoria pătimirii și a morții lui Isus: „Când au venit la Isus și au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliță și îndată a ieșit sânge și apă. Cel care a văzut a dat mărturie și mărturia lui este adevărată”.

Perspectiva

„Le-a ieșit în întâmpinare”, „mi-e sete”, „cel care a văzut dă mărturie”

1. „Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieșit și le-a zis: «Pe cine căutați?» Ei i-au răspuns: «Pe Isus Nazarineanul». El le-a zis: «Eu sunt!»”
Isus ieșise din Cenacol și mergea dincolo de torentul Cedron, în grădină în care obișnuia să se retragă. Cu felinare, torțe și arme, sosi acolo și Iuda, dar nu singur, ci împreună cu soldați romani și gărzi de la sinedriu. Acela era momentul lui Iuda, învăluit în negura nopții,  pregătit cu grijă pentru a duce la împlinire gândul diabolic al trădării. Știind de planul lui Iuda și cunoscând desfășurarea evenimentelor, Isus a ieșit în întâmpinarea noilor sosiți în grădină și i-a întrebat pe cine caută. Când cei sosiți au auzit de pe buzele lui Isus numele „Eu sunt”, au fost cuprinși de teamă. La auzul numelui sacru al lui Dumnezeu s-au retras câțiva pași și au căzut la pământ. Isus a spus din nou soldaților și gărzilor de la templu cine este, iar apoi le-a cerut să-i lase pe discipoli să plece. Sosise timpul ca el să bea paharul suferinței.

Relatarea patimii continuă mai întâi cu prezența lui Isus înaintea autorităților iudaice reprezentate de Ana și Caiafa, iar apoi cu povestirea lungului proces înaintea autorității romane, a procuratorului Pilat. Interogat cu privire la învățătura sa, Isus a răspuns la întrebări afirmând că a învățat întotdeauna în sinagogi, în templu și înaintea tuturor. A urmat apoi al doilea interogatoriu, înaintea iudeilor reuniți în fața pretoriului, evanghelia subliniind de data aceasta regalitatea lui Isus.

Era deja vigilia Paștelui și trebuia să înceapă sacrificarea mieilor pentru sărbătoare. Spre amiază, după încheierea procesului, Pilat l-a predat pe Isus pentru ca să fie răstignit. Dat pe mâinile soldaților, Isus a îndurat biciuirea și pălmuirea, încoronarea cu spini și răstignirea. Se apropia ceasul prezis de Isus însuși: manifestarea sa ca regele Mesia.

2. „Văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: «Mi-e sete»”
Evanghelia după Ioan relatează succint ultimele momente din viața lui Isus. Evanghelistul subliniază momente unice și pline de semnificații: dialogul dintre Isus și persoanele dragi de la picioarele crucii, pe care Pilat ordonase să se pună inscripția „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”, și ultimele cuvinte rostite de Isus.

Isus vedea la picioarele crucii pe mama sa și pe ucenicul preaiubit. Nu se gândea numai la viitorul mamei sale, ci dorea să stabilească între cei doi o legătură de mamă-fiu. Cu ultimele sale forțe, a formulat testamentul său și i-a spus mai întâi mamei sale: „Femeie, iată-l pe fiul tău!”, iar apoi i s-a adresat discipolului, spunându-i: „Iat-o pe mama ta!”.

Isus era răstignit pe cruce de câteva ore. Văzând că toate s-au „împlinit” și că a sosit ultimul moment din viața sa, a spus: „Mi-e sete”. Exprima prin aceste cuvinte ultima sa dorință, aceea de a împlini până la capăt voința lui Dumnezeu – mântuirea întregii omeniri. În cele din urmă a exclamat: „S-a împlinit!”. În acel moment, Isus a plătit prețul răscumpărării: și-a aplecat capul și și-a dat duhul, împlinind actul suprem al iubirii și ducând la împlinire planul de mântuire încredințat lui de Dumnezeu.

3. „Unul dintre soldați i-a străpuns coasta cu sulița şi îndată a ieșit din ea sânge şi apă. Cel care a văzut dă mărturie pentru ca şi voi să credeți”
Întrucât era ziua Pregătirii, la apusul soarelui trebuia să înceapă ospățul pascal. Neavând timp de pierdut, iudeii i-au cerut lui Pilat să trimită soldații și să dea jos trupurile răstignite pe cruci cât mai repede posibil. Ioan era acolo și a observat cum soldații au dat lovitura de grație celor doi tâlhari, zdrobindu-le fluierele picioarelor. Soldații s-au apropiat apoi de Isus și au constatat că era deja mort. Pentru o mai mare siguranță, unul dintre soldați a luat o lance și i-a străpuns coasta. Notează Ioan: din coasta lui Isus a ieșit sânge și apă.

Iosif din Arimateea a intervenit la Pilat și a obținut trupul lui Isus. Împreună cu Nicodim, care a adus un amestec de mir și aloe cam de o sută de litre,  a înfășurat trupul în giulgiuri, l-a îmbălsămat cu uleiurile aromatice și l-a pus într-un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni. Cei din grupul apropiat al lui Isus și femeile care l-au urmat încă din Galileea au asistat la ritul înmormântării cu multă pietate și cu profundă durere, au observat cu atenție și credință toate datinile, apoi s-au întors în liniște la Ierusalim.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, prin pătimirea lui Cristos, Fiul tău, Domnul nostru, tu ai nimicit moartea, care e moștenirea străvechiului păcat lăsată întregului neam omenesc; te rugăm să ne reînnoiești după asemănarea Fiului tău, pentru ca, după cum prin naștere am primit chipul omului pământesc,
tot astfel, sfințiți de harul tău, să purtăm chipul omului ceresc”.

Gândurile mele

Isus a împlinit pe cruce actul suprem al iubirii și a împlinit în toate planul de mântuire încredințat lui de Dumnezeu.
Sângele vărsat pe cruce a fost prețul de răscumpărare plătit de Isus pentru fiecare om.