Duminica a XXXI-a din Timpul de peste An
Anul C

Dorința lui Zaheu de a-l vedea pe Isus avea să se realizeze întrutotul. Și dorința lui Isus de a sălășlui și de a fi împreună cu omul care îl caută avea să se împlinească. În acel loc și în acel moment, Isus și Zaheu stăteau la aceeași masă, în aceeași casă, iar cuvintele pline de har aveau să fie pentru toți. Mântuirea promisă era acum la dispoziția tuturor căutătorilor de Dumnezeu.

 Mihai Roca  |  20 octombrie 2019

---

 

Textele liturgice

Inț 11,22-12,2; Ps 144; 2Tes 1,11-2,2; Lc 19,1-10

Contextul

Convertirea lui Zaheu
Isus se găsea în Ierihon. Locuitorii cetății alegau pe străzi spre piața mare, dornici de a-l vedea și de a-l asculta pe renumitul Învățător din Nazaret, cel care a dat lumina ochilor întunecați ai orbului. Fiind mic de statură, Zaheu se suise într-un sicomor pentru a-l putea privi pe Isus de departe. Ajuns aproape de acel sicomor, Isus și-a ridicat privirea spre Zaheu, l-a văzut și i-a spus: „Astăzi a sosit mântuirea și pentru casa ta”. Evanghelia notează că din acel moment va începe o istorie nouă care va schimba total viața lui Zaheu și a multor căutători de Dumnezeu.
Isus este Fiul Omului. El a venit pentru a cauta și mântui pe orice om.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență iubirea lui Dumnezeu față de orice om.

• În prima lectură, autorul biblic îl numește pe Dumnezeu „iubitorul vieții” și mărturisește: „Doamne, tu te înduri de toate, pentru că toate le poți, treci cu vederea peste păcatele oamenilor, spre convertire”.
• În a doua lectură, Paul se roagă pentru tesaloniceni și le spune: „Fraților, ne rugăm neîncetat pentru voi, ca Dumnezeul nostru să vă facă vrednici de chemarea lui și să împlinească cu putere orice dorință de bunătate și orice lucrare a credinței, așa încât să fie glorificat în voi numele Domnului nostru Isus Cristos, și voi în el, după harul Dumnezeului nostru și al Domnului Isus Cristos”.
• Evanghelia după Sfântul Luca prezintă mai întâi momentul întâlnirii lui Isus cu Zaheu, iar apoi subliniază cuvintele spuse de Isus celor de față: „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă, întrucât și el este fiul lui Abraham. Pentru că Fiul Omului a venit să caute și să mântuiască ceea ce era pierdut”.

Perspectiva

„Zaheu căuta să vadă”; „în casa ta”; „a intrat mântuirea”

1. „Zaheu căuta să vadă cine este Isus”
Evanghelia descrie ultimul episod al călătoriei lui Isus spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului. Sosit la Ierihon, Isus intră în cetate, iar locuitorii îl căutau. Știau deja de minunea pe care Isus o făcuse chiar la porțile cetății lor, lângă ziduri, unde vindecase un orb. Și toți erau mulțumiți și curioși. Cum ar fi putut să nu iasă în întâmpinarea Învățătorului din Nazaret, a celui care dă lumină orbilor, cum să nu-l vadă ei pe Isus, despre care toți vorbeau numai de bine?

Printre locuitorii curioși de a-l vedea pe Isus se afla și Zaheu, om renumit pentru bogăția adunată. Meseria de vameș și atașamentul de arginți făcuse ca Zaheu să fie respins de cei din comunitate. Avea faimă de om păcătos, de prieten al romanilor, unul care fură de la săraci și dă la bogați.

Situațiile de viața îl îndepărtase pe Zaheu nu numai de oamenii din Ierihon, dar și de Dumnezeu, și nu era fericit. Conștient de situația în care ajunsese, Zaheu își spunea: „A sosit momentul potrivit pentru o schimbare radicală”. Răvășit de gândurile ce-i asaltau mintea, ieși în grabă din casă și se amestecă prin mulțimea de pe stradă cu dorința aprinsă de a-l vedea pe Isus. Dar era prea „mic de statură” și nu reușea nici măcar să-l zărească de departe. Desigur, dădea din coate pentru a-și face loc, dar îl recunoșteau toți, iar acest lucru nu-i era de folos. Din contră. Etichetat deja de toți, unii ziceau despre el: „Este un necurat”, iar alții îl priveau cu dispreț și gândeau: „Este un păcătos”. Și ce ironie! Locuitorii din Ierihon știau că numele lui Zaheu înseamnă „cel pur”, „cel curat”, „cel fără păcat”, dar îl considerau un caz imposibil. În ochii lor, Zaheu era prea mic și un nimeni, iar Zaheu a înțeles și mai mult suferința din viața lui și situația în care ajunsese.

Rănit, dar nu răpus,  Zaheu se îndepărtă de lume, aleargă mai departe și se urcă în grabă într-un sicomor, gândind că nu avea o clipă de pierdut. Dorința lui de a-l vedea pe Isus era mai mare decât teama de a fi umilit. Îi era acum suficient să știe că Isus va trece prin acel loc. Fără mari pretenții, aștepta în liniște și își spunea: „Cum este oare chipul celui care este stimat de toți și căruia viața îi surâde? Cum arată chipul lui Isus?”.

2. „Zaheu, coboară în grabă, pentru că astăzi trebuie să rămân în casa ta!”
Și sosi momentul de har în care cei doi aveau să se întâlnească față în față, sosi întâlnirea căutată și așteptată în care toate gesturile își destăinuiau înțelesul și în care cuvintele erau prea puține pentru a revela cine este  Isus și care este dorința lui Zaheu.

Isus se oprește, își ridică ochii, îl vede pe Zaheu în copac și îl strigă pe nume: „Zaheu” (în aramaică, Zakkai înseamnă „cel curat”). Isus îl privește pe Zaheu, iar Zaheu recunoaște pe chipul lui Isus o privire milostivă, o iubire care îi pătrundea până în adâncul inimii. Rămas fără cuvinte și fără tumultul gândurilor de mai înainte, lui Zaheu îi reveni suflare la auzul acestor cuvinte: „Coboară în grabă!”. Și nu-i venea să creadă. Era de necrezut. Chiar de pe buzele lui Isus auzea aceste cuvinte: „Astăzi trebuie să rămân în casa ta. Calea pe care merg m-a condus până aici, iar acesta este momentul potrivit pentru a intra la tine și pentru a sta la masă împreună”.

Cuprins de o bucurie nețărmurită, Zaheu a înțeles pe loc momentul de har pe care îl trăia și a coborât „repede”. Nu se mai gândea acum la trecut, nici la bogățiile pe care le avea, nici la viața pe care o dusese. Avea o singură prioritate: îl are în casă, la masă, pe Isus, mântuitorul, cel despre care toți vorbesc bine. Zaheu se bucura din toată inima de prezența lui Isus pentru că a început să-l vadă și să-l înțeleagă cu adevărat: oaspetele de onoare îi pășise pragul casei și se afla chiar la masă.

3. „Astăzi s-a făcut mântuire pentru această casă”
În afara casei lui Zaheu era însă mare agitație și toți murmurau și spuneau: „A intrat să fie găzduit la un om păcătos”. Cei rămași afară nu reușeau să vadă cine era Isus, și nici nu puteau să înțeleagă mesajul adus de el. Dar evanghelia nu relatează nimic despre acea agitație. Important este că Zaheu l-a primit pe Isus în casă și a redobândit liniștea în viața lui. Era acum cu adevărat curat. Acele momente de har i-au schimbat total viața lui Zaheu. Era un om nou, pregătit pentru un nou început. Stătea în picioare înaintea lui Isus, dornic de a duce o viață nouă în frățietate cu ceilalți și în comuniune cu Dumnezeu.

Mântuirea a intrat „astăzi” în casa lui Zaheu, iar Zaheu și-a descoperit demnitatea de fiu al lui Abraham și de moștenitor al promisiunilor lui Dumnezeu. Iar acel „astăzi” mântuitor nu va mai înceta. Din acel loc și din acel moment, privirea plină de iubire a lui Isus este în căutarea celui care îl așteaptă: este o privire pentru toți, oriunde și întotdeauna. Iar cei care ajung să recunoască și să întâlnească privirea milostivă a lui Isus sunt învăluiți de liniște, de iubirea divină, de pacea lui Dumnezeu.

Textul evangheliei continuă și descrie drumul lui Isus spre Cetatea Sfântă a Ierusalimului, dar nu mai menționează nimic despre Zaheu. Practic, evanghelia ne invită să vedem cum casa primitoare în care se celebrează cina Domnului se află acum în toate satele și orașele de pe acest pământ, acolo unde căutătorii de Dumnezeu împărtășesc aceeași dorință a atâtor și atâtor „Zaheu”.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi milostiv, numai prin darul tău, credincioşii te pot sluji cum se cuvine; înlătură orice piedică din calea noastră, ca să alergăm cu bucurie în întâmpinarea făgăduinţelor tale”.

Gândurile mele

Cuvintele de har alimentează aici și acum dorința după un nou început și după o viață în frățietate cu ceilalți și în comuniune cu Dumnezeu.

Casa primitoare este întotdeauna acolo unde oamenii împărtășesc dorința de a-l întâlni și de a-l vedea pe Isus Cristos.

Evanghelia ne invită să vedem cum casa primitoare în care se celebrează cina Domnului se află acum în toate satele și orașele de pe acest pământ, acolo unde căutătorii de Dumnezeu împărtășesc aceeași dorință a atâtor și atâtor „Zaheu”.