Duminica a XV-a din Timpul de peste An

Anul A

Limbajul simbolic îi apropia pe discipoli tot mai mult de noutatea vestită de Isus: a avea ochi pentru a vedea şi urechi pentru a auzi Vestea cea Bună. Parabola semănătorului tăinuia înțelesuri nu numai despre misterul vieții lui Isus și al prezenței împărăției lui Dumnezeu între oameni, dar şi  despre vestirea Evangheliei tuturor popoarelor.  

Mihai Roca  |  12 iulie 2020

---

 

Textele liturgice

Is 55,10-11; Ps 64; Rom 8,18-23; Mt 13,1-23

Contextul

Discursul în parabole
După primele două mari discursuri ținute de Isus – cel de pe munte şi cel misionar – Matei îl introduce pe cel de-al treilea povestind parabola semănătorului. Se găsea la Cafarnaum, probabil în casa lui Matei. A ieșit din casa în care învățase şi în care primise vizita mamei sale şi a rudelor venite de la Nazaret şi s-a îndreptat spre lacul Genezaret, unde s-a așezat pentru a învăța. Și deoarece lumea venită să-l asculte era tot mai numeroasă, s-a urcat într-o barcă și a început un discurs compus din șapte parabole. După ce a povestit mulțimii adunate pe mal parabola semănătorului, Isus le-a explicat-o numai discipolilor, destăinuindu-le totodată de ce a ales să învețe în parabole. Matei subliniază faptul că discipolii erau cu adevărat privilegiați şi fericiți, deoarece numai ei vedeau şi auzeau deja ceea ce profeții speraseră să vadă și să audă.
Isus este Învățătorul. El învață în parabole.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență rolul cuvântului lui Dumnezeu.

• În prima lectură, autorul sacru afirmă că mesajul lui Dumnezeu coboară din cer ca ploaia care udă pământul şi îl face să rodească: „Așa cum ploaia şi zăpada coboară din ceruri și nu se întorc acolo fără să ude pământul (…), la fel va fi cuvântul meu care a ieșit din gura mea: nu se va întoarce la mine în mod zadarnic, fără ca să facă ceea ce îmi place și să aibă succesul pentru care l-am trimis.”
• Lectura a doua prezintă pasajul în care Paul mărturisește: „Creația așteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu.”
• Evanghelia după Matei relatează un fragment din activitatea lui Isus la Cafarnaum, în care povestește mulțimii parabola semănătorului, o explică discipolilor, iar apoi subliniază: „Adevăr vă spun: mulţi profeți şi drepți au dorit să vadă ceea ce vedeți şi n-au văzut şi să audă ce auziți şi n-au auzit.”

Perspectiva

„Ieșind din casă”; „iată, semănătorul a ieșit”; „ochii voștri văd”

1. „În ziua aceea, ieșind Isus din casă, s-a așezat pe țărmul mării. S-a adunat lângă el o mulțime atât de mare, încât el s-a urcat să se așeze în barcă”
Matei l-a primit pe Isus în propria lui casă, oferindu-i astfel posibilitatea nu doar să se odihnească, ci și să stea la masă împreună cu discipolii. Tot în casă Isus a primit vizita mamei sale şi a rudelor venite de la Nazaret. Numai după ce a terminat predica ținută celor adunați, a ieșit şi a mers pe malul lacului Genezaret. Era un loc plin de semnificații nu numai pentru că era locul de graniță între Israel şi celelalte neamuri, dar mai ales pentru că aici îi chemase pe primii săi discipolii cu puțin timp în urmă. Voind să întâlnească aici mulțimea. A căutat un loc potrivit, s-a așezat şi a început să predice.

Isus avea ceva unic în predicile sale, un mesaj ce atrăgea tot mai mulţi oameni. Îi fascina pe toţi cu stilul său. Urcat într-o barcă, începu să vestească cuvântul lui Dumnezeu folosindu-se de parabole, în timp ce lumea se afla pe țărm, în picioare, ascultându-i învățăturile. Cei care îl ascultau nu îi înțelegeau prea bine mesajul și nici nu aveam cum să pătrundă sensul învățăturilor sale, deoarece erau persoane simple, dar libere și dornice de o viață mai bună.

2. „El le spunea multe în parabole: Iată, semănătorul a ieșit să semene!”
Isus și-a început discursul cu parabola semănătorului. Pornind de la semănat – fapt simplu din viața zilnică – a introdus asemănări și metafore pline de înțeles ce tăinuiau adevăruri care depășeau simpla posibilitate de înțelegere a ascultătorilor săi.

Isus a subliniat chiar de la început imaginea celui ieșit să-și semene ogorul şi semnificaţia gestului său. Conform uzanțelor timpului, acesta a împrăștiat sămânța înainte de a ara. O parte din sămânță a căzut în locuri neroditoare: pe cărare, unde a fost mâncată de păsări; în pământ pietros, unde a fost arsă de soare; și între spini, unde s-a sufocat din lipsă de aer. Așa cum era de dorit, o altă parte din sămânță a căzut în teren roditor și a adus un rod îmbelșugat. În pofida eșecurilor şi a dificultăților provocate de locurile neroditoare, sămânța a produs un rod îmbelșugat. Cine are ochi, vede aceste roade, iar cine are urechi, aude vorbindu-se despre ogorul semănătorului.

3. „Fericiți sunt ochii voștri pentru că văd şi urechile voastre pentru că aud!”
Ajutându-i să vadă faptul că rodul îmbelșugat obținut de pe ogor depășea cu mult eșecurile și dificultățile, Isus le spunea de fapt discipolilor că ei încep să întrezărească misterul persoanei sale şi că ei aud Vestea cea Bună semănată chiar de el însuși. În pofida dificultăților întâmpinate fie în cetățile Corazin, Betsaida și Cafarnaum, fie în alte locuri, în pofida împotrivirii fariseilor şi a diferitelor mișcări religioase, sămânța cuvântului său producea deja roade îmbelșugate. Era suficient ca cineva să asculte cuvântul său, pentru ca apoi totul să se împlinească la timpul cuvenit şi în locul stabilit de Dumnezeu.

Parabola semănătorului prezenta totodată și o parte din situația critică trăită de Isus la sfârșitul activității sale în Galileea. Am putea spune că Isus i-a asemănat pe ascultătorii săi cu diferite tipuri de pământ neroditor sau roditor. În predica ținută în casă, Matei nota că numai cei mici au primit mesajul lui Isus. Pe malul lacului Genezaret, evanghelistul subliniază însă că predica lui Isus, deși a avut un întreit eșec în tipurile de pământ neroditor (cărarea – cel care ascultă și nu înțelege; pământul pietros – cel care primește cuvântul, dar se pierde în fața primelor încercări; între spini – cel care înțelege cuvântul, însă acordă prioritate propriilor interese), aducea acum un rod întreit în pământul roditor, mai exact sută la sută, șaizeci la sută treizeci la sută. Mesajul simbolic din parabola semănătorului se lăsa încet-încet destăinuit doar după explicațiile date numai discipolilor: cuprindea înțelesuri tainice despre misterul vieții lui Isus, despre misterul împărăției lui Dumnezeu şi despre Vestea cea Bună proclamată tuturor oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, tu le arăți celor rătăciți lumina adevărului, ca să se poată întoarce pe calea ta; dă-le tuturor acelora care poartă numele de creștin tăria de a înlătura tot ceea ce se împotrivește acestui nume şi de a îndeplini ceea ce îi corespunde”.

Gândurile mele

Parabola semănătorului cuprinde înțelesuri despre misterul vieții lui Isus, despre împărăția lui Dumnezeu şi despre vestea cea bună proclamată tuturor popoarelor.

Cine are ochi cunoaște misterele lui Isus, iar cine are urechi recunoaște imediat mesajul propus de Vestea cea Bună.