Duminica a IV-a din Timpul de peste An
Anul B
Isus învăța cu autoritate, iar lumea a înțeles imediat că avea o legătură specială cu Dumnezeu. Altfel nu ar fi putut face o minune, îți ziceau toți. Rămâneau uimiți și discipolii, și oamenii care alergau de pretutindeni pentru a-i cere ajutorul. Până și puterile răului se găseau în încurcătură în fața puterii ce ieșea din el.
Mihai Roca | 31 ianuarie 2021
Textele liturgice
Dt 18,15-20; Ps 94; 1Cor 7,32-35; Mc 1,21-28
Contextul
O zi de sâmbătă la Cafarnaum
Evanghelia după Marcu relatează o zi de-a lui Isus la Cafarnaum. Era zi de sâmbătă. Totul începu cu prezența lui Isus în sinagogă și cu uimirea celor prezenți. Îi ascultau învățăturile şi observau faptul că avea o autoritate asemănătoare cu cea a profeților din vechime. În clipa în care a îndepărtat un duh necurat, cei din sinagogă au înțeles că noul învățător avea puteri dumnezeiești. Toți cei prezenți și primii discipoli chemați chiar zilele acelea – Simon şi Andrei, Iacob şi Ioan –au fost cuprinși de teamă şi se mirau de învățătura lui nouă, dată cu autoritate. Spre seară, Isus avea să vindece mulţi bolnavi. Iar spre dimineață, pe când mai era încă întuneric, se va retrage în liniște pentru a vorbi în rugăciune cu Tatăl ceresc. Mulțimea va începe să-l caute tot mai mult. El va pleca însă din Cafarnaum spre satele vecine, dorind să vestească pretutindeni evanghelia lui Dumnezeu.
Isus este Sfântul lui Dumnezeu. El învăță cu autoritate şi vindecă un om cu duh necurat.
Spre izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență rolul profeților şi învățătura nouă vestită de Isus.
- În prima lectură, autorul sacru îl prezintă pe Moise vorbind poporului despre misiunea ce va fi asumată de un mare profet: „Domnul mi-a spus: «…Voi ridica pentru ei din mijlocul fraților lor un profet ca tine. Voi pune cuvintele mele în gura lui şi el le va spune tot ceea ce eu le poruncesc.”
- Prima Scrisoare către Corinteni descrie momentul în care Paul vorbește mai întâi despre contextul în care se găsesc celibii şi căsătoriții, analizează apoi situația acestora, iar în cele din urmă subliniază: „Aceasta o spun pentru avantajul vostru, nu ca să vă întind o cursă, ci pentru ceea ce este vrednic de cinste şi conduce la Domnul fără abatere.”
- Evanghelia după sfântul Marcu menționează noutatea învățăturii lui Isus transmisă în sinagoga din Cafarnaum, povestește vindecarea unui om cu duh necurat, apoi conclude: „Atunci toți au fost cuprinși de teamă încât discutau între ei, zicând: «Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate! El poruncește până şi duhurilor necurate şi ele i se supun».”
Perspectiva
„În zi de sâmbătă, în sinagogă”; „i-a poruncit cu asprime”; „o învățătură nouă”
1. „Au venit la Cafarnaum. Şi îndată, în zi de sâmbătă, Isus a intrat în sinagogă şi-i învăța. Şi erau uimiți de învățătura lui”
Isus era însoțit de primii săi patru discipoli. Îi chemase să-l urmeze chiar în săptămâna ce se încheiase. Părăsind țărmul lacului Genezaret, s-a îndreptat spre Cafarnaum, localitate în care locuiau frații Simon şi Andrei. Era o zi de sâmbătă.
Ca un adevărat evreu credincios, Isus a intrat în sinagogă şi a participat la slujbă. Şi în timp ce vorbea despre împărăția lui Dumnezeu, cei prezenți erau tot mai uimiți de felul său nou de a predica: tânărul din Nazaret învăța cu autoritate.
În predicile și comentariile de sâmbătă, învățătorii Legii foloseau interpretările erudite ale maeștrilor din vechime. Comentau textele, iar învățăturile lor se sprijineau pe autoritatea altora.
Felul de a învăța folosit de noul învățător din Nazaret era însă nou. Nu se limita doar la explicarea Legii, nici nu se oprea doar la transmiterea tradiției, ci vorbea la persoana întâi. Cei prezenți au observat imediat acest detaliu. Și toți au rămas uimiți. Vedeau cum Isus învăța asemenea profeților din vechime. Înțelegeau faptul că mesajele lui veneau direct de la Dumnezeu.
2. „Isus i-a poruncit cu asprime, spunându-i: «Taci şi ieși din el!» Iar duhul necurat, scuturându-l şi strigând cu glas puternic, a ieșit din el”
Evanghelistul Marcu ne-a lăsat prima minune făcută de Isus la Cafarnaum. El povestește cum s-a apropiat un om cu duh necurat care, cu obrăznicie, a strigat către Isus: „Ce ai cu noi, Isus din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu cine ești: Sfântul lui Dumnezeu.”
Un lucru iese aici în evidență imediat. Duhul necurat știa foarte bine că nu avea absolut nimic în comun cu Isus. Nu aveau casă comună. Și deși nu exista legătură între ei se simțea amenințat de prezența lui. Îi cunoștea adevărata identitate. Se vedea amenințat și neputincios și de aceea îl învinuia pe noul Învățător că a venit pentru a-i slăbi puterea.
Se afla chiar la începutul activității publice. Descrierea unei zile din viața lui Isus este menționată chiar în primul capitol din evanghelie. Este important de notat acest aspect ce va reveni: secretul mesianic trebuia să rămână încă ascuns. În acest sens înțelegem de ce Isus i-a interzis celui posedat de a-i destăinuie taina identității și al misiunii sale. Lupta continuă dintre puterile întunericului și puterile luminii nu trebuia să pună piedici vestirii evangheliei lui Dumnezeu.
Subliniază evanghelia că Isus i-a poruncit cu asprime duhului necurat cerându-i să iasă din om şi să plece. Momentul devenise dramatic. O cale de scăpare, o altă variantă pentru acel duh necurat nu exista, nici nu putea să facă altceva decât să asculte. Manifestându-se violent în fața acțiunii puternice a cuvântului lui Isus, nu i-a rămas altă posibilitate decât să strige şi iasă din trupul acelui sărman om.
Zorile acelei zile de sâmbătă aveau să cunoască împlinirea unei vechi profeții: forța întunericului va fi izgonită de prezența și cuvintele unui mare profet venit de la Dumnezeu.
3. Discutau între ei, zicând: «Ce-i asta? O învățătură nouă dată cu autoritate!»”
Toți erau cuprinși de teamă în fața exorcismului făcut de Isus. Și de ce erau cuprinși de frică și de uimire în același timp? Pentru că trăiau momente unice – împlinirea unor profeții mai vechi de o mie de ani. Se aflau în fața unui om care avea pe buze cuvinte ce veneau de la Dumnezeu.
Celor prezenți nu le venea să creadă. Se aflau în fața unei învățături noi, în fața profetului așteptat. În prezența acestuia până și forțele întunericului se îndepărtau.
Ei își ziceau: „Ce însemna aceasta? Cine este cu adevărat Isus din Nazaret? Se împlinesc oare în el profețiile lui Moise din cartea Legii?”
Prima zi din activitatea publică a lui Isus a continuat cu masa de sărbătoare luată în casa lui Simon. În acea după-amiază, soacra lui Simon va fi vindecată, iar spre seară mulți bolnavi vor veni și se vor bucura de prezența lui tămăduitoare. Dimineața îl va găsi pe Isus retras în rugăciune, în liniștea primelor ore ale zilei, în dialog cu Tatăl ceresc. Știa că avea o misiune de îndeplinit, în cea zi trebuia să ducă evanghelia lui Dumnezeu și în satele din preajmă.
Întrebările celor prezenți la adunarea de sâmbătă și faima minunilor făcute de Isus chiar în prima zi de activitate s-au răspândit imediat în Galileea şi în împrejurimi. Evanghelia lui Dumnezeu ajungea astfel într-un teritoriu locuit aproape în întregime de oameni ce nu cunoșteau profețiile, nici Legea lui Moise.
Primii discipoli aveau să observe faptul că Isus avea o legătură specială cu Dumnezeu. Și aceasta chiar de la începutul uceniciei lor. De-a lungul celor trei ani petrecuți la școala lui Isus vor aprofunda o învățătură nouă. Vor înțelege că Isus vorbea din experiența sa cu Dumnezeu și că învățătura lui era în strânsă legătură cu viaţa zilnică a oamenilor.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Doamne Dumnezeul nostru, dă-ne, te rugăm, harul, să te adorăm cu suflet neîmpărțit
şi să-i iubim pe toți oamenii cu iubirea ta”.
Gândurile mele
Primii discipoli aveau să înțeleagă chiar din prima zi că Isus vorbea din experiența sa cu Dumnezeu și că învățătura lui era în strânsă legătură cu viața zilnică a oamenilor.
Zorile acelei zile de sâmbătă aveau să cunoască împlinirea unei profeții: forța întunericului va fi izgonită de prezența și cuvintele unui mare profet venit de la Dumnezeu.
Imagine
