Duminica I din Advent
Anul C
Era pe cale să sosească un timp nou în care evanghelia respinsă de poporul lui Israel urma să fie vestită tuturor neamurilor. Începea timpul Bisericii, un timp în care vor exista multe prigoane și la sfârșitul căruia va veni Fiul Omului. Plini de speranță și de încredere, cei care îl vor fi urmat pe Cristos îşi vor ridica privirea și vor vedea sosind mântuirea lor.
Mihai Roca | 02 decembrie 2018
Textele liturgice
Ier 33,14-16; Ps 24; 1Tes 3,12-4,2; Lc 21,25-28.34-36
Contextul
Semnele sfârșitului
Isus se găsea la Ierusalim, angajat în mai multe discuții în care îşi exprima compasiunea faţă de împietrirea inimii fariseilor, scribilor şi saduceilor. La un moment dat a ajuns nu numai să se întristeze cu privire la nenorocirile care vor lovi Ierusalimul, ci chiar să-și exprime durerea pentru distrugerea Templului și a splendorii acestuia. Din ceea ce exista „nu va rămâne piatră peste piatră”, deoarece locuitorii Ierusalimului nu au reușit să descifreze semnele timpurilor, nici nu au recunoscut timpul în care Dumnezeu i-a vizitat. Domnul a vizitat locul sfânt, dar ei nu l-au primit, nici nu l-au recunoscut. În acel moment de profundă tristețe și preocupare, discipolii l-au întrebat pe Învăţătorul lor: „Când se vor întâmpla acestea şi care va fi semnul că ele se vor întâmpla?”. Răspunsul dat de Isus la întrebarea discipolilor va fi consemnat în „discursul escatologic”, un discurs în care se găsesc nu numai o serie de profeții despre semnele care vor prevesti sosirea Fiului Omului, ci și învățături cu privire la modul în care discipolii vor trebui să vegheze, să fie atenți și să aștepte întâlnirea finală cu Domnul.
Isus este Fiul Omului. El destăinuie semnele care prevestesc venirea sa în glorie.
La izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidenţă venirea lui Isus Cristos.
- În prima lectură, profetul Ieremia vesteşte: „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus cu privire la casa lui Israel şi cu privire la casa lui Iuda!”.
- În a doua lectură, apostolul Paul îi îndeamnă pe creștinii din Tesalonic: „Fraților, pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum suntem noi faţă de voi, ca să întărească inimile voastre, aşa încât să fiţi fără prihană în sfinţenie înaintea lui Dumnezeu şi Tatăl nostru la venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi”.
- Evanghelia prezintă o parte din discursul escatologic, în care Isus spune discipolilor săi: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor […]. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”.
Perspectiva
„Vor fi semne”; „îl vor vedea pe Fiul Omului”, „aveţi grijă de voi”
1. „Isus le-a zis discipolilor săi: «Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor»”
Isus se găsea în Templul din Ierusalim. Deși ajunsese la sfârșitul călătoriei sale, iar activitatea sa publică se încheiase, mulți discipoli se mai adunau încă în jurul lui pentru a-i asculta cuvintele. Practic, Isus se afla la numai câteva zile de patima şi moartea sa pe cruce.
Evanghelia menționează mai întâi uimirea celor care admirau frumusețea și măreția Templului, iar apoi descrie o serie de profeții cu privire la tragediile care vor veni asupra orașului sfânt și a locuitorilor acestuia. Isus le-a spus celor care îl ascultau că tot cea ce ei admiră nu va mai exista, totul se va schimba și nu va mai rămâne piatră peste piatră: Templul va fi distrus, iar peste discipolii săi se va așterne o liniște de mormânt. Uimiți peste măsură și cu glasul tremurând de groaza celor auzite, discipolii l-au întrebat imediat pe Isus: „Învățătorule, când se va întâmpla aceasta? Care va fi semnul?”.
Compătimirea lui Isus așternută sub vălul cuvintele tainice din profețiile rostite asupra Templului și a Cetății Ierusalimului începea să se lase descifrată încetul cu încetul. Războiul aproape că ajunsese sub zidurile cetății, devastarea şi distrugerea acesteia erau iminente, dar cetățenii Ierusalimului n-au recunoscut timpul în care Dumnezeu i-a vizitat. Era pe cale să sosească judecata lui Dumnezeu asupra cetăţii sfinte şi asupra întregii țări, deoarece iudeii și mai marii lor nu reușiseră să descifreze semnele venirii lui Mesia în mijlocul lor. Notează evanghelia că vor apărea fenomene cosmice și terestre, vor fi semne pe bolta cerului – în soare, în lună şi în stele –, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite și năucite de vuietul mării şi al valurilor: toate acestea vor semăna groaza şi neliniștea între oameni.
2. „Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie”
Semnele ce vor anunța sfârșitul se vor fi întâmplat înainte de venirea finală a Fiului Omului. La vederea acelor semne, cei care cred în Cristos trebuie să fie tari şi să-şi ridice privirea. Venirea iminentă a Fiului Omului, cu putere şi cu mare glorie, este motiv de bucurie şi marchează victoria lor, a celor care au rămas fideli până la sfârşit. Se apropie răscumpărarea lor, momentul în care Fiului Omului va duce la împlinire promisiunile făcute de Dumnezeu poporului său.
Cine recunoaște semnele sfârșitului – subliniază parabola smochinului – acela poate să înţeleagă planul de mântuire al lui Dumnezeu şi să interpreteze evenimentele ce au loc atât în viața sa, cât și în lumea întreagă. În această parabolă este ca și cum Isus le-ar fi spus ascultătorilor săi: „Trebuie să învățați de la smochin cum să citiți semnele timpurilor și cum să descoperiți unde și când Dumnezeu intră în istoria voastră”. Spunând: „Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele mele nu vor trece”, Isus voia să reînnoiască speranța ascultătorilor săi, a celor care credeau în el sau a celor care vor crede în el, voia să confirme din nou învățătura sa despre noua creație.
3. „Aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii”
Căderea Ierusalimului şi devastarea acestuia va marca începutul unui timp nou, în care evanghelia va fi vestită tuturor popoarelor. Înainte ca toate profețiile despre căderea Ierusalimului să se fi întâmplat, Isus i-a îndemnat pe discipoli să aibă grijă şi să fie tari în credinţă, deoarece ziua sfârșitului va sosi pe neaşteptate.
Noua comunitate de credinţă, Biserica, mai ales în primele secole, va trăi din plin evenimentele prevestite în discursul escatologic, ținut de Isus chiar în Templul din Ierusalim. Primii creştini, deşi vor trece prin mari persecuţii, vor învăţa să stea drepţi şi să-şi ridice privirea, ştiind că sunt părtași întotdeauna la patima şi moartea lui Isus Cristos. Situațiile prin care ei vor trece, situații foarte grele, nu vor fi niciodată o cauză de teamă, ci vor fi un motiv de mare speranță. Și creștinii din primul secol, dar și cei care vor urma după ei, toți vor crede cu tărie că mântuirea lor este aproape.
În mijlocul persecuțiilor şi atenți la semnele timpurilor, creștinii au învățat să stea mereu de veghe. Privind spre Isus Cristos – judecătorul şi salvatorul care îi face părtaşi pe cei credincioşi de înviere – creștinii din toate timpurile au așteptat cu bucurie venirea glorioasă a Domnului lor, străduindu-se cu grijă să se îndepărteze de păcat şi rugându-se cu însuflețire, spunând: „Vino, Doamne Isuse!”.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întărește voința credincioșilor tăi, pentru ca, ieşind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, să se învrednicească a sta de-a dreapta lui în împărăția cerurilor”.
Gândurile mele
Primii creștini, deși vor trece prin mari persecuţii, vor învăţa să stea drepţi şi să-şi ridice privirea, ştiind că sunt părtaşi la patima şi moartea lui Isus Cristos, unicul mântuitor.
Venirea iminentă a Fiului Omului este motiv de bucurie și de sărbătoare, deoarece marchează victoria celor care au rămas fideli până la sfârşit.
