Duminica a XXXIV-a, Cristos Regele Universului
Timpul de peste An (Anul B)

Isus este rege, dar nu în sensul pe care îl înțeleg în mod obișnuit oamenii, adică încoronat cu gloria și puterea acestei lumi trecătoare. Evanghelistul Ioan îl prezintă pe Isus încoronat cu spini, însuflețit de o iubire infinită și pregătit pentru a-și da viața ca preț de răscumpărare pentru toți oamenii. Prin sacrificiul său total, regele Mesia devine regele Mântuitor și Domn.

Mihai Roca  |  25 noiembrie 2018

Textele liturgice

Dan 7,13-14; Ps 92; Ap 1,5-9; In 18,33-37

Contextul

Procesul lui Isus în fața guvernatorului Pilat
După o noapte de interogatorii, lovituri, batjocoriri şi trădări, Isus este predat puterii romane și dus în pretoriu. Aici se va desfășura momentul principal al patimii, al șaselea din unsprezece momente: încoronarea cu spini. În pretoriu, Isus este interogat de guvernatorul roman Pilat, pune la rândul său întrebări și dă mărturie că el este regele iudeilor, Mesia promis de profeți și trimis de Dumnezeu la poporul lui Israel, afirmând de trei ori că împărăția sa nu este de pe acest pământ și susținând cu fermitate că a venit în această lume pentru a da mărturie despre adevăr. În cele din urmă, Pilat îl va condamna pe Isus la moartea prin răstignire, iar soldații vor duce la îndeplinire sentința și îl vor răstigni pe Isus în afara Ierusalimului,  pe muntele Golgota, între doi tâlhari. Se împlinea astfel ceasul glorificării prevestit de însuși Isus.
Isus este Mesia. El îi spune lui Pilat că a venit în această lume pentru a da mărturie despre adevăr.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență regalitatea lui Isus Cristos.

• Prima lectură prezintă o imagine a regalității lui Isus anunțată deja de profetul Daniel: „Am văzut pe cineva, venind pe norii cerului, ca un fiu al omului. El a ajuns până la Bătrân şi i-a fost prezentat. Lui i s-au dat stăpânirea, slava şi domnia. Toate popoarele, națiunile şi oamenii de toate limbile trebuie să-i slujească lui. Stăpânirea lui este o stăpânire veșnică, nepieritoare, iar împărăția lui nu va fi niciodată distrusă”.
• Autorul Cărții Apocalipsului înalță un imn de laudă lui Isus Cristos, rege peste toți regii pământului: „Iată vine pe nori şi toți oamenii îl vor vedea, chiar şi cei care l-au străpuns; văzându-l, vor plânge toate semințiile pământului. Da! Amin!Eu sunt alfa şi omega, începutul şi sfârșitul, spune Domnul Dumnezeu, eu sunt cel care sunt, cel care era şi cel care vine, Cel Atotputernic”.
• Evanghelia prezintă momentul în care, fiind înaintea guvernatorului Pilat, Isus afirmă că el este rege: „Pilat l-a întrebat din nou: „Așadar, tu ești rege?” Isus i-a răspuns: „Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr; oricine iubește adevărul ascultă glasul meu”.

Perspectiva

„Tu ești regele iudeilor”; „împărăția mea”, „pentru aceasta m-am născut”

1. „Pilat l-a întrebat pe Isus: «Tu ești regele iudeilor?»”
Ioan descrie patima în unsprezece scene, prezentându-l de fiecare dată pe Isus într-un loc diferit. În centrul acestor scene se află încoronarea cu spini, scena a șasea, moment principal al revelării identității lui Isus. Soldații romani îl iau în râs pe Isus, îl biciuiesc ca pe un sclav și îl batjocoresc punându-i pe cap o coroană de spini, dându-i o trestie în mână și așezându-i pe umeri o manta de purpură. Isus devenea astfel cu adevărat un om al durerilor, plin de sânge și de răni, o batjocură pentru soldații care se prosternau înaintea lui, care mimau gestul oferirii de daruri și care îl pălmuiau, luându-l în râs și spunându-i: „Bucură-te, regele Iudeilor!”. În cadrul acestei ironii și parodii, evanghelistul Ioan descrie adevărata regalitate a lui Isus, ca slujitor al Domnului și victimă nevinovată.

După ce mai marii iudeilor l-au predat pe Isus cerând condamnarea lui la moarte ca răufăcător, Pilat a intrat în pretoriu și a ordonat să-i fie adus Isus pentru ca să-l interogheze. Desigur, auzise vorbindu-se multe despre Isus și de aceea a voit mai întâi să afle chiar de la el dacă are vreo putere politică asupra oamenilor, adică dacă este un pericol pentru puterea imperială a romanilor. L-a întrebat direct pe Isus: „Tu ești regele iudeilor?”. Isus nu a răspuns un cuvânt la întrebare, ci i-a cerut lui Pilat să-i spună dacă îl interoghează din proprie inițiativă sau pentru că i-au cerut acest lucru mai marii iudeilor.

Evanghelia consemnează disprețul profund al lui Pilat și față de iudei, și față de Isus. Având înaintea lui un om legat la mâini și inofensiv, Pilat i-a spuns lui Isus că chiar cei din neamul său, autoritățile religioase ale iudeilor, l-au dat pe mâna lui.

2. „Isus a răspuns: «Împărăția mea nu este din lumea aceasta»”
Înaintea lui Pilat, Isus a afirmat că împărăția sa nu se instaurează prin violență și sabie, nu are soldați pregătiți de război, nici nu se află în concurență cu vreo putere de pe acest pământ. Nefiind o putere printre puterile acestui pământ, împărăția sa nu este caracterizată de dominare, ci de slujire: este o împărăției ce are în centru valorile fundamentale ale vieții, păcii și dreptății, valori ce nu pot fi compromise de mai marii acestei lumi.

Având înaintea sa un condamnat predat de mai marii iudeilor, cu un verdict de condamnare pus deja de autoritățile religioase, Pilat nu deslușea înțelesul cuvintelor adresate lui de Isus. Și cum nu reușea să înțeleagă vreo faptă rea făcută de Isus, nici motivul condamnării invocat de iudei, l-a întrebat pe Isus: „Așadar, tu ești rege?”.

3. „Isus i-a răspuns: «Da, sunt rege! Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr»”
Adevărul mărturisit de Isus nu este ceva abstract sau ceva ce se referă la o doctrină, ci este înainte de toate chiar vița sa. Isus s-a născut în această lume pentru a da mărturie atât despre faptul că omul este chemat să fie fiu al lui Dumnezeu, cât și despre adevărul despre Dumnezeu, Tatăl său, care atât de mult a iubit lumea încât l-a dăruit pe însuși Fiul său (cf. In 3,16). Viața lui Isus este viața unui om care împlinește în toate voința lui Dumnezeu, este viața aceluia care se dăruiește din iubire pe sine însuși, până la moarte, arătându-le iubirea lui Dumnezeu tuturor acelora care îl întâlnesc, îl ascultă și îl urmează.

În fața guvernatorului Pilat, Isus a afirmat că el este Regele universului și al tuturor acelora pe care Dumnezeu i-a creat. Domnia sa guvernată de iubire este aceeași cu domnia lui Dumnezeu, se extinde asupra a tot ceea ce îl înconjoară și se va manifesta a doua zi, în ceasul unic al crucii. Notează evanghelia că Pilat, adresându-se mulțimilor și mai marilor iudeilor, a afirmat de două ori că Isus este nevinovat și că nu a găsit nicio-o vină în el. Iar atunci când va fi răstignit pe cruce, chiar inscripția voită de Pilat va destăinui tuturor adevărul: „Isus Nazarineanul este regele iudeilor” (In 19,19). Din acel unic ceas al crucii, cuvintele scrise în ebraică, greacă și latină va ajuta orice limbă să mărturisească pentru totdeauna că Isus este Domnul (Fil 2,11).

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
Dumnezeule atotputernic şi veșnic, care ai voit să refaci totul în Fiul tău preaiubit, Regele universului, dă-ne, te rugăm, harul ca toată făptura, eliberată din robie, să slujească maiestății tale şi să te laude într-un glas, fără încetare.

Gândurile mele

Adevărul despre care vorbește Isus nu este ceva abstract sau ceva ce se referă la o doctrină, ci este înainte de toate vița lui Isus. El s-a născut în această lume pentru a da mărturie atât despre faptul că omul este chemat să fie fiu al lui Dumnezeu, cât și despre adevărul despre Dumnezeu, Tatăl său, care atât de mult a iubit lumea încât l-a dăruit pe însuși Fiul său (cf. In 3,16).
Nefiind o putere printre puterile acestui pământ, împărăția lui Isus Cristos nu este caracterizată de dominare, ci de slujire: este o împărăției ce are în centru valorile fundamentale ale vieții, păcii și dreptății, valori ce nu pot fi compromise de mai marii acestei lumi.