Noaptea de Crăciun
25 decembrie

Timpurile se împlineau la Betleem și profețiile mesianice se adevereau în locul sărac și umil în care Fecioara Maria l-a născut pe Mântuitorul, Cristos Domnul. În acea noapte sfântă, un înger al Domnului le-a vestit păstorilor nașterea lui Isus, dându-le acest „semn”: „Un prunc este înfășat în scutece și culcat în iesle”.

Mihai Roca  |  25 decembrie 2019

---

 

Textele liturgice

Is 9,2-4.6-7; Ps 95; Tit 2,11-14; Lc 2,1-14

Contextul

Nașterea lui Isus
Bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni s-a arătat în sărăcia din Betleem, o mică cetate a lui David, în Iudeea. Era timpul recensământului decretat de împăratul August pentru toți cei care se aflau sub domnia sa. Pentru a-și împlini obligațiile civice, Iosif și Maria s-au îndreptat spre Betleem, iar când au ajuns în această cetate i s-au împlinit Mariei zilele să nască. Au bătut la uși pentru a găsi un loc potrivit, dar nu s-a găsit unul care să-i primească. Mergând în afara cetății și stabilindu-se într-o grotă – în care păstorii se retrăgeau cu oile -, Maria l-a adus pe lume pe întâiul ei născut, pe Isus. Familia sfântă era înconjurată aici atât de păstori, cât și de îngerii veniți din cer, care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pace oamenilor pe pământ.”
Copilul Isus este Mântuitorul. El s-a născut din Fecioara Maria, la Betleem, în sărăcie.

La izvoarele credinței

Textele liturgice evidențiază venirea Domnului în mijlocul oamenilor.

• În prima lectură, profetul Isaia anunță: „Ei se bucură înaintea ta (…). Căci un prunc ni s-a născut nouă, un fiu ni s-a dat nouă; semnul puterii este pe umerii lui. Numele lui este: Sfetnic minunat, Dumnezeu puternic, Părinte veșnic, Principe al păcii”.
• În a doua lectură, Paul îi spune lui Tit că „harul mântuitor al lui Dumnezeu s-a arătat tuturor oamenilor”.
• Evanghelia după Luca relatează cum Maria, la Betleem, l-a adus pe lume pe „Mântuitorul”, „Cristos Domnul”: „a născut pe fiul său întâiul născut, l-a înfășat şi l-a culcat în iesle, căci nu se mai găsise loc pentru ei în casa de oaspeți”.

Perspectiva

„Betleem”; „fiul său întâiul născut”; „Mântuitorul”

1. „Iosif s-a dus în Iudeea, în cetatea lui David, care se numește Betleem”
Iosif era un „om drept”. În timpul în care Maria, logodnica sa, era plecată la Ain-Karim, la verișoara sa Elisabeta, își pregătise cu grijă casa din Nazaret. Avea vise și planuri mari de viitor și, probabil, nu știa încă nimic despre noutățile care îi vor schimba viața pentru totdeauna.

Cel Preaînalt avea un plan cu totul special pentru Iosif. Când îngerul îi aduse vestea că el fusese ales să fie tatăl purtător de grijă al lui Mesia, Iosif se încredință cu totul lui Dumnezeu. Cu siguranță nu îi era ușor să înțeleagă toate, însă începea să întrezărească rolul său în planul de mântuire, plan care va schimba istoria sa și viața multora. Iosif vedea mâna lui Dumnezeu asupra familiei sale, simțea providența divină numai prin credința sa întărită în cadrul celebrărilor din zi de Sabat și prin citirea Scripturilor.

Vestea recensământului decretat de Roma ajunsese și în Palestina. Era primul recensământ de acest tip și toți trebuiau să se înscrie, fiecare în cetatea sa de origine. Un astfel de act era expresia unei structuri politice și economice, un act care consacra puterea unuia asupra celuilalt și care organiza tot mai mult puterea politică. Ascultând de decretul imperial, Iosif și-a planificat totul cu multă grijă. El aparținea de familia regală a lui David, iar pentru el și pentru familia sa orașul în care trebuiau să se înscrie era „Bayt Lahem”, Betleem, „orașul pâinii”, în Iudeea. Deși nu-și mai amintea dacă mai avea rude la Betleem, știa bine că va avea nevoie de ajutor, deoarece Mariei i se împlineau zilele să nască. Iosif era încrezător: știa că avea locul său în planul lui Dumnezeu și avea o încredere totală în providența divină. Cu gândul la zilele pe care le va petrece la Betleem, la nici zece kilometri de Ierusalim, își spunea că va profita de acea ocazie pentru a urca la Templu.

2. „Maria a născut pe fiul său întâiul născut”
Când Iosif și Maria au sosit la Betleem, Mariei i s-au împlinit zilele să nască. Iosif a căutat imediat un loc potrivit și cald, cerând ajutor celor pe care-i întâlnea. A bătut la ușa casei de oaspeți, a umblat plin de grijă prin toată cetatea, dar nu a găsit înțelegere, nu l-a auzit nimeni; cererea lui a rămas fără un răspuns concret. Din nefericire, pentru Iosif și Maria nu exista un loc de primire.

Negăsind un loc potrivit în care Maria să nască, Iosif a căutat în afara cetății Betleem. A mers la păstorii care își păzeau oile și, în grota în care aceștia își adăposteau oile, a găsit un loc sărăcăcios, dar primitor și cald. Aici, Maria „l-a născut pe fiul său întâiul născut”, trăind momente de extaz: a luat în mâini propriul copil, pe însuși Fiul lui Dumnezeu. Maria trăia cea mai mare bucurie din viața ei: a luat în brațe și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela despre care îngerul a spus că este Cel Sfânt și Mântuitorul. Cu grijă maternă, l-a înfășat pe prunc și l-a culcat în iesle.

3. „Astăzi, în cetatea lui David vi s-a născut Mântuitorul, care este Cristos Domnul”
În timp de Maria îl aducea în lume pe Isus, notează evanghelia, câțiva „păstori făceau de strajă noaptea păzindu-și turma”. Cuprinși de mare frică, aceștia au văzut o lumină care i-a învăluit, iar un înger al Domnului le-a spus: „Nu vă temeți, vă vestesc marea bucurie mesianică, vouă și întregului popor: copilul abia născut, înfășat în scutece și culcat în iesle este Mântuitorul, Cristos Domnul. Mergeți și adorați-l”.

După ce au primit vestea de la înger, păstorii au văzut o mulțime de îngeri care îl lăudau pe Dumnezeu și care cântau: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace oamenilor de bunăvoință”. Uimiți peste măsură de tot ceea ce vedeau în jurul lor, ei își spuneau: „Aceasta este o revelație: gloria lui Dumnezeu a coborât în mijlocul oamenilor și se găsește printre cei săraci.”

Păstorii erau oameni simpli și sărmani. Gândul de a se putea prezenta în fața gloriei Domnului era oarecum îndepărtat pentru ei. Și totuși, ei au fost primii care au primit vestea îngerului și care l-au recunoscut în copilul abia născut în mijlocul lor, în simpla și săraca. dar calda și primitoarea grotă, chiar pe Mântuitorul. Cel Preaînalt a coborât în mijlocul lor, între cei umili și săraci, și s-a făcut El însuși umil și sărac în persoana unui copil. În acel moment, Domnul era în mijlocul oamenilor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
Dumnezeule, tu ai luminat această noapte preasfântă cu strălucirea lui Cristos, lumina cea adevărată. Dă-ne, te rugăm, harul să cunoaștem încă de pe pământ tainele luminii sale, ca să ne desfătăm cu plinătatea bucuriei lui în ceruri”.

Gândurile mele

Maria trăia cea mai mare bucurie din viața ei: a luat în brațe și mângâia copilul pe care îl va numi Isus, îl privea și îl auzea pe acela despre care îngerul a spus că este Cel Sfânt și Mântuitorul.