Duminica a III-a din Timpul de peste An
Anul C

Chiar de la începutul activității sale publice, Isus a adresat un mesaj înflăcărat de speranță ce i-a uimit și i-a surprins pe toți. Persoana lui avea să marcheze culmea istoriei mântuirii, iar misiunea lui avea să conducă la proclamarea evangheliei celor săraci și la revărsarea milostivirii lui Dumnezeu asupra tuturor oamenilor. Timpul mesianic avea să pătrundă astfel în istoria oamenilor.

Mihai Roca  |  27 ianuarie 2019

---

Textele liturgice

Neh 8,2-4.5-6.8-10; Ps 18; 1Cor 12,12-30; Lc 1,1-4; 4,14-21

Contextul

Isus la Nazaret
Revenit în satul său natal, Nazaret, Isus s-a dus la sinagogă, după cum îi era obiceiul. I s-a dat să citească un text din Isaia, despre venirea unui timp în care cei săraci vor fi copleșiți de bucurie și cei oprimați vor fi eliberați. Mesajul textului era atât de puternic și de așteptat încât a retrezit în cei aflați în sinagogă speranța împlinirii celor profețite. Toți și-au ațintit privirea asupra consăteanul lor și au rămas nedumeriți la auzul comentariului făcut chiar de el: „Aceste cuvinte ale Scripturii se împlinesc astăzi”. Adunarea a încremenit pe loc deoarece Isus spusese că promisiunile din vechime se împlineau prin el și că mântuirea așteptată de veacuri avea să fie adusă chiar de el.
Isus este Mesia. El inaugurează timpul mântuirii și proclamă anul de îndurare al Domnului.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema vestirii Cuvântului lui Dumnezeu.

• Prima lectură prezintă lectura preotului Esdra din cartea Legii și momentul în care poporul și-a exprimat atitudinea de adorare față de Cuvântul lui Dumnezeu: „Esdra a deschis cartea înaintea întregului popor și toți cei de față s-au ridicat în picioare. […] Se citeau lămurit bucăți din cartea Legii lui Dumnezeu şi erau explicate așa încât toți înțelegeau ceea ce se citea”.
• În lectura a doua Paul le spune creștinilor din Corint: „Voi sunteți trupul lui Cristos şi fiecare în parte este un mădular al acestui trup”.
• Evanghelia după Luca îl prezintă pe Isus în sinagoga din Nazaret: „A venit la Nazaret, unde fusese crescut, şi după obiceiul său, a intrat într-o zi de sâmbătă în sinagogă şi s-a ridicat să citească. I s-a dat cartea profetului Isaia”.

Perspectiva

„O expunere ordonată”; „s-a ridicat să citească”; „ochii tuturor”

1. „O expunere ordonată”
Luca ținea să-i spună clar lui Teofil că următoarele două lucruri foarte importante i-au reținut atenția într-un mod cu totul deosebit şi anume: situația sa existențială, care lega viața sa de faptele, cuvintele și evenimentul lui Isus; și perspectiva sacră a evenimentelor din trecut, evenimente care erau pe cale să devină o memorie și care conduceau spre o actualizare permanentă a celor trăite alături de Isus. Evanghelistul era convins că evenimentele din viața lui deveneau o celebrare continuă la care participau toți aceia care îl căutau pe Dumnezeu în persoana lui Isus Cristos. De altfel, el simțea vie responsabilitatea de a da mărturie nu numai despre faptele și cuvintele lui Isus din Nazaret, cât și despre cei care l-au întâlnit și l-au cunoscut pe cel care a inaugurat timpul mesianic, pe Isus Cristos.

Aceasta era preocuparea lui Luca: asumarea misiunii de a relata experiența celui care intra în contact cu mântuirea, promisă mai întâi în vechime de însuși Dumnezeu și împlinită apoi în acele vremuri de însuși Isus Cristos. Luca știa că alegerea făcută de el era foarte importantă, deoarece prezenta împlinirea timpului mesianic și realizarea promisiunilor lui Dumnezeu în persoana lui Isus din Nazaret.

Evanghelistul a relatat despre istoria lui Isus, despre „fapte care s-au petrecut printre noi” – „așa cum ni le-au transmis cei care, de la început, au fost martori oculari” -, fapte transmise de primii discipoli și apostolii, deveniți mai apoi „slujitori ai cuvântului”. Faptele și cuvintele lui Isus deveneau tot mai mult izvor de viață pentru timpurile viitoare, se structurau ca „noul memorial”, ca o experiență unică și irepetabilă. Conștient că el avea fericirea de a contempla chiar viața lui Isus Cristos, Luca se simțea foarte responsabil de tot ceea ce a primit și nu putea să trăiască în pace fără a transmite totul mai departe, lui Teofil, ca „expunere ordonată”. Intenția lui era ca Teofil, care înseamnă „iubit de Dumnezeu”, să-și dea seama de „trăinicia învățăturii pe care a primit-o” și să primească din toată inima mărturia despre timpurile mesianice împlinite în evenimentul Isus Cristos.

2. „A venit la Nazaret, […] a intrat în sinagogă şi s-a ridicat să citească”
Împins de puterea Duhului Sfânt și revenit în Galileea, Isus predica în sinagogi, pe străzi și în case, făcea minuni și vorbea tuturor cu înțelepciune. Faima despre el se răspândise deja pretutindeni.

Isus a revenit și la Nazaret, printre ai săi, acolo unde crescuse, deoarece toți îl așteptau cu nerăbdare. Abia ajuns în mijlocul concetățenilor săi, fiind zi de sâmbătă, a intrat în sinagogă și a început să citească profețiile din Isaia. Strângând apoi sulul Cărții, l-a dat slujitorului și a interpretat mesajul ca fiind vestea cea bună proclamată celor prezenți. Toate cele profețite de Isaia se împlineau în persoana lui Isus, deoarece el a primit misiunea de a inaugura timpul mesianic în care să li se vestească celor săraci bucuria și să li se anunțe celor asupriți libertatea, să li se dea celor orbi vederea și să li se proclame tuturor anul de îndurare al Domnului.

Prezența lui Isus în mijlocul oamenilor inaugura timpul nou al ascultării credinței în Dumnezeu și al fraternității dintre oameni.

3. „Ochii tuturor din sinagogă erau ațintiți asupra lui”
Și pe cât era de mare și de neînțeles liniștea așternută peste cei prezenți în sinagoga din Nazaret, pe atât de surprinzătoare și de necrezut era vestea anunțată de consăteanul lor. Se găseau chiar în fața lui Isus – în acea zi plină de har (din grecescul „sémeron”) -, iar ochii tuturor au rămas țintiți asupra lui. Cuvintele lui Isus destăinuiau ceva despre vestea cea bună atât demult așteptată, deveneau „evanghelie” și le cerea tuturor să devină un singur trup, să-l urmeze pe el și să creadă în el.

Din acel unic moment, proclamarea evangheliei va avea tainica putere de a-i face pe ascultători să devină contemporani cu Isus; de asemenea, prin ascultarea credinței, textul sacru va împlini promisiunile lui Dumnezeu în viața celor care îl vor asculta și îl vor primi.

În mod tainic, evanghelia se actualizează „astăzi” ori de câte ori este proclamată în numele lui Isus; prin puterea harului divin, evanghelia se împlinește în viața  celui care crede că însuși Isus îi vorbește. Și ieri, și astăzi, Isus s-a destăinuit și continuă să se lase cunoscut ca Mesia, făcând ca mesajul evanghelie să fie întotdeauna plin de viață, mai ales în celebrarea liturgică.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic, călăuzește viața noastră după voința ta, pentru ca, în numele Fiului tău preaiubit, să ne învrednicim a fi tot mai bogați în fapte bune”.

Gândurile mele

Prezența lui Isus în mijlocul oamenilor inaugura timpul nou al ascultării credinței și al fraternității.
Proclamarea evangheliei are tainica putere de a-i face pe ascultători să devină contemporani cu Isus.