Duminica a IV-a din Timpul Pascal
Anul C

Găsindu-se în templul din Ierusalim, Isus a enumerat următoarele caracteristici specifice raportului dintre păstorul adevărat și oițe: ascultarea, cunoașterea și urmarea. Mesajul lui era clar: îl urmează pe el doar acela care ascultă cuvântul său, îl cunoaște și crede în Dumnezeu Tatăl. Textul evanghelic subliniază faptul că chiar dacă este persecutat, cel care crede în Isus se află în siguranță și este pregătit să primească această noutatea evanghelică: Isus este bunul păstor care îi conduce pe toți la izvoarele vieții și le descoperă chipul milostiv al Tatălui ceresc.

Mihai Roca  |  12 mai 2019

Textele liturgice

Fap 13,14.43-52; Ps 99; Ap 7,9.13-17; In 10,27-30

Contextul

Isus este bunul păstor
Isus se găsea în porticul lui Solomon din templul din Ierusalim, în timpul Sărbătorii Înnoirii templului. Era o sărbătoare mult îndrăgită ce ținea opt zile, timp în care toți își aminteau de profanarea făcută de regele Antioh al IV și comemorau reconsacrarea templului din anul 164. Sărbătoarea propunea citirea capitolului 34 din Cartea profetului Ezechiel; acest denunța practicile păstorilor infideli ai lui Israel. De asemenea, în centrul Sărbătorii Înnoirii templului se afla ritul aprinderii candelelor, prin care se sublinia faptul că libertatea strălucea din nou în favoarea credinței în Dumnezeu. Chiar în acele zile de sărbătoare, Isus se găsea într-o dispută aprinsă cu iudeii cu privire la identitatea sa.
Isus este bunul păstor. El se descoperă iudeilor ca Fiu al lui Dumnezeu.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema despre Isus bunul păstor.

• În prima lectură, autorul sacru arată cum cuvântul lui Dumnezeu se răspândea tot mai mult și menționează faptul că discipolii erau plini de bucurie: „Când păgânii au auzit acestea s-au bucurat şi au preamărit cuvântul lui Dumnezeu. Şi câţi erau pregătiţi de Dumnezeu, pentru viaţa veşnică, au crezut”.
• În a doua lectură, Ioan descrie ceea ce a văzut într-o viziune: „Mielul, care stă în mijlocul tronului, va fi păstorul lor, ca să-i conducă la izvoarele apelor vieţii”.
• Evanghelia după Ioan subliniază momentul în care Isus se prezintă pe sine ca păstorul cel bun: „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează. Eu le dau viața veșnică și vor pieri niciodată. Și nimeni nu le va răpi din mâna mea”.

Perspectiva

„Oile mele”; „le dau viața veșnică”; „nimeni nu le poate răpi”

1. „Oile mele ascultă glasul meu; eu le cunosc, iar ele mă urmează”
Se încinse o adevărată dispută între Isus și iudei. Aceștia îi cereau insistent lui Isus un răspuns exact cu privire la identitatea sa. Iudeii i-au spus: „Dacă tu ești Cristos, spune-ne-o în mod deschis”. În parabola păstorului Isus li se prezentase deja ca bunul păstor, însă ei fie nu i-au înțeles mesajul, fie nu puteau să accepte faptul că chiar cel care le vorbea se identifica chiar cu bunul păstor. De fapt, nefiind apropiați de grupul discipolilor lui, cuvintele pe care ei le auziseră erau ca o enigmă. Și neînțelegându-le, iudeii voiau să aibă mai multe detalii și explicații.  Oare Isus voia să spună că și el este păstor asemenea Domnului, că și ei se aflau printre oițele sale?

În fața cuvintelor clare și lipsite de orice echivoc rostite de Isus, iudeilor nu le venea să creadă că tânărul învățător din Nazaret le spunea că și ei făceau parte dintre cei care îl urmau. În realitate, ei se considerau adversarii lui și îi refuzau practic învățăturile. Cum ar fi putut ei să creadă în el și să-l urmeze?  Notează evanghelistul că Isus nu excludea pe nimeni și că se adresa tuturor, nu întrerupea dialogul cu cei care nu-l urmau, ci le cerea să-și deschidă ochii, să observe semnele timpului, să-și recunoască orbirea și să ajungă să creadă în el.

2. „Eu le dau viața veșnică și nu vor pieri niciodată”
Numai cel care crede în Fiul trimis de Tatăl, numai acela poate să-l recunoască în Isus pe Mesia și să-l simtă aproape în orice moment al vieții. Și deoarece îl urmează pe bunul păstor, cel credincios este deja părtaș la viața veșnică și tinde încă de pe acum la scopul vieții sale: cunoașterea Tatălui și a Fiului și participarea la comuniunea cu ei.

Isus le spunea iudeilor că el „cunoaște” oițele încredințate lui de Tatăl ceresc și că el le dăruiește fiecăreia darul unei vieți mai bune. Împreună cu el, păstorul cel bun, toate oițele sale sunt în siguranță și nici una nu poate să se piardă. E adevărat că atacurile Celui Rău și ispitele vor exista întotdeauna, că discipolii săi vor fi asaltați de încercări, dar mâna bunului păstor – aceeași cu mâna Tatălui – este puternică și îi va proteja întotdeauna de orice pericol. Mâna sa atotputernică le va oferi discipolilor siguranță și o stabilitate de neclintit, iar acest fapt îi va ajuta să înfrunte orice teamă.

3. „Nimeni nu le poate răpi din mâna Tatălui meu”
Nimeni nu poate să facă rău celor care îl urmează pe bunul păstor, deoarece tăria brațului Tatălui și a brațului Fiului este superioară oricărei alte forțe. Tatăl ceresc și Fiul nu pot decât să aleagă și să dorească tot ceea ce este bun pentru cei care cred. Discipolul Ioan va medita îndelung aceste învățături auzite de pe buzele Învățătorului său și le va nota cu grijă în evanghelia pe care a scris-o. Din propria sa experiență, ferm convins de cuvintele Învățătorului său, Ioan va mărturisi tuturor că Isus este păstorul cel bun care are grijă întotdeauna de oițele din turma sa: el le cunoaște, le protejează cu mâna sa, le apreciază calitățile și le oferă toate cele de trebuință, iar ele îl urmează și ascultă de glasul și de învățăturile lui.

Misterul lui Dumnezeu este mare: Dumnezeu este unul și în același timp este unitate de iubire între Tatăl și Fiul, este deplină comuniune de iubire, o unică ființă, o singură acțiune. Cu multă credință și grijă, Ioan a consemnat aceste cuvinte despre misterul lui Dumnezeu și le-a transmis apoi ca pe un tezaur, ca pe o culme a revelației făcute de Isus în timpul Sărbătorii Înnoirii templului.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic, călăuzește-ne spre bucuriile cerești, pentru ca şi smerenia turmei să ajungă acolo unde a intrat Cristos, bunul păstor, mergând biruitor înaintea ei”.

Gândurile mele

Numai cel care crede în Fiul trimis de Tatăl, numai acela poate să-l recunoască în Isus pe Mesia și să-l simtă aproape în orice moment al vieții.
Din propria sa experiență, ferm convins de cuvintele Învățătorului său, discipolul Ioan va mărturisi tuturor că Isus este păstorul cel bun care are grijă întotdeauna de oițele din turma sa