Preasfânta Treime,

Anul C

În fața misterului inefabil al lui Dumnezeu întreit, Tată, Fiu și Duh Sfânt, cuvintele sunt nespus de sărace și prea puține. Doar liniștea pătrunsă de har divin și apropierea tainică de evanghelie ne permit să contemplăm misterul Preasfintei Treimi, mister revelat de Isus ca o comuniune divină de iubire, de adevăr și de viață.

Mihai Roca  |  15 iunie 2019

---

 

Textele liturgice

Prov 8,22-31; Ps 8; Rom 5,1-5; In 16,12-15

Contextul

Promiterea Duhului Sfânt
Ajuns la sfârșitul discursului de adio, Isus întrevedea deja apropiindu-se momentul arestării sale. În cadrul cinei de taină, el i-a numit pe discipoli prietenii săi, le-a cerut să persevereze în observarea poruncii iubirii, iar apoi le-a promis că-l va trimite pe Duhul Sfânt asupra lor. Și chiar dacă din acea seară unică, memorabilă, discipolii au început să întrezărească încercările ce vor veni peste ei, au avut încredere în Învățătorul lor. Așa cum vor consemna documentele timpului, încrederea lor va fi alimentată mereu, atât de învățăturile primite și de credința în înviere, cât și de prezența și susținerea Duhului Sfânt. Discipolii au crezut că nu vor fi singuri nici o clipă și au știut că momentele de încercare se vor schimba în momente de bucurie.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El îi copleșește pe discipolii săi cu darul Duhului Sfânt.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema iubirii lui Dumnezeu față de oameni.

• În prima lectură, autorul sacru prezintă Înțelepciunea lui Dumnezeu: „Așa vorbește Înțelepciunea Domnului: «Domnul m-a creat ca început al căii sale, înaintea faptelor sale de odinioară… eu eram lângă el de încredere, preferată zi de zi, bucurându-mă înaintea lui tot timpul. Mă bucuram pe rotocolul pământului și preferința mea erau fiii oamenilor»”.
• Lectura a doua subliniază rolul credinței, al speranței și al iubirii în viața celui credincios: „Ne lăudăm în suferință, știind că suferința aduce răbdare, răbdarea – virtute, virtutea – speranță, iar speranța nu înșală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dăruit”.
• Evanghelia după sfântul Ioan prezintă momentele în care Isus își ia rămas bun de la discipoli și îi anunță că va veni Duhul Sfânt care îi va ajuta să înțeleagă tot adevărul: „Când va veni el, Duhul adevărului, vă va călăuzi în tot adevărul, căci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi şi vă va vesti lucrurile care vor veni”.

Perspectiva

„Isus”; „Duhul adevărului”; „Tatăl”

1. „Isus a zis: «Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta»”
Știind că peste câteva ore va începe drumul jertfei și al crucii, Isus le-a spus discipolilor săi cuvinte puține, pline în înțeles, însoțite de o liniște profundă, ce aveau să rămână consemnate pentru totdeauna. Acele ultime momente trăite de Isus în cenacol – momente de despărțire cu o mare încărcătură afectivă și emotivă – aveau să-i marcheze pentru totdeauna pe discipolii care percepeau tot mai grea despărțirea de Învățătorul lor. În mintea lui Ioan – prezent în cenacol în acea ultimă seară – se vor întipări pentru totdeauna aceste cuvinte ale Învățătorului: „Mai am multe să vă spun, dar acum nu le puteți purta, Însă, când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul”.

Fiind la masă în jurul Învățătorului lor, probabil că discipolii se întrebau între ei: „Ce învățături dorește să le transmită Isus? Sunt învățături despre misterul preamăririi sale, pe care l-a prevestit deja? Le va dezvălui oare ceva despre încercările pe care ei vor trebui să le înfrunte? De ce nu pot să înțeleagă încă ceea ce le-a spus?”.

Soseau așadar momentele despărțirii și o liniște profundă se așternea în cenacol. Din lungul discurs de adio, discipolii înțelegeau că se apropia de sfârșit perioada șederii lor împreună cu Isus – Învățătorul lor. Întrezăreau deja că stătea să apară un timp nou în viața lor.

2. „Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul”
În puține cuvinte, Isus spunea că va continua să fie prezent în mijlocul discipolilor săi prin intermediul Duhului Sfânt, dar nu va fi o prezență ca atunci când ei îl vedeau cu ochii lor și îl auzeau cu urechile lor, ci va fi o prezență cu totul nouă. De fapt, Isus le destăinuia discipolilor atât misterul legăturii dintre el și Duhul Sfânt, cât și prezența acestui mister în inima și în sufletul lor: Duhul Sfânt le va vesti și le va destăinui lucruri necunoscute, lucruri deja spuse, dar pe care le va repeta din nou; tot Duhul Sfânt le va anunța ce se va întâmpla și îi va ajuta întotdeauna să înțeleagă evenimentele ce vor veni.

Isus le vorbea discipolilor despre prezența Duhului Sfânt și despre activitatea acestuia în mijlocul lor. Întrezărindu-l deja, prevestea că Duhul va fi prezent în inima și in mintea acelora care vor îmbrățișa calea lui. Desigur, calea deja prezentată este una singură, este el, Fiul Tatălui ceresc, iar Duhul Sfânt îl va ajuta pe fiecare discipol să înțeleagă misterul său, îl va lumina, îi va dezvălui și îi va aminti tot ceea ce a Fiul a spus și a făcut.

3. „Toate câte le are Tatăl sunt ale mele”
În evanghelia pe care a scris-o, discipolul Ioan a redat cuvintele pline de sens și de mister ale Învățătorului său, prin care discipolii au fost asigurați că Duhul Sfânt va lua din ceea ce este al Isus – care este și al Tatălui – pentru a le va face cunoscut unicul tezaur al revelației.

Știm din scrierile Noului Testament că, numai cu ajutorul Duhului Sfânt, Ioan și ceilalți discipoli au pătruns însemnătatea cuvintelor lui Isus Cristos și au înțeles momentul tainic pe care l-au trăit împreună în cenacol, în acea seară de neuitat. Duhul Sfânt a fost acela care i-a călăuzit spre înțelegerea misterului care există în Tatăl și în Fiul. Duhul Sfânt a fost acela care le-a destăinuit inefabila iubire a lui Dumnezeu pentru toți oamenii.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea colectei)
„Dumnezeule, Părinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tău, Cuvântul adevărului, și pe Duhul tău, izvorul sfințeniei, pentru a le descoperi oamenilor misterul minunat al vieții dumnezeiești. Dă-ne, te rugăm, harul, ca, mărturisind adevărata credință, să recunoaștem slava veșnicei Treimi și să adorăm unitatea celor trei persoane în mărirea puterii sale”.

Gândurile mele

În puține cuvinte, în cenacol, Isus spunea că va continua să fie prezent în mijlocul discipolilor săi prin intermediul Duhului Sfânt, dar nu ca atunci când ei îl vedeau cu ochii lor și îl auzeau cu urechile lor, ci într-un mod cu totul nou.
În fața misterului inefabil al lui Dumnezeu întreit, Tată, Fiu și Duh Sfânt, cuvintele sunt întotdeauna nespus de sărace și prea puține.