Close

Mihai

Învierea Domnului (Paștele)
Liturghia din timpul zilei

Găsirea mormântului gol a devenit prima ocazie de exprimare a credinței în înviere pentru Maria Magdalena, dar și pentru Petru și Ioan. Acești doi discipoli au intrat în mormânt, au observat giulgiurile așezate și ștergarul împăturit deoparte, și au crezut. În aceeași zi, credința lor va fi confirmată de aparițiile lui  Isus înviat.

Mihai Roca  |  21 aprilie 2019


Peter Paul Rubens, The Resurrection of Christ (1612)

Textele liturgice

Fap 10,34a.37-43; Ps 117; Col 3,1-4; In 20,1-9

Contextul

Mormântul gol
La începutul relatării despre învierea lui Isus, evanghelistul Ioan prezintă experiența surprinzătoare și unică a Mariei Magdalena. În prima zi a săptămânii, pe când mai era încă întuneric, ea s-a dus la mormânt și a constatat că piatra de la intrare fusese îndepărtată. A alergat imediat la Simon Petru și la Ioan, pentru a le da vestea că Domnul nu se mai găsea în mormânt. Cei doi discipoli au mers în grabă la mormânt și au observat giulgiurile așezate jos; ștergarul era însă împăturit aparte, într-un loc. Ioan notează că cei doi discipoli au văzut toate cele întâmplate și au crezut, însă în acel moment nu puteau să înțeleagă încă Scripturile care vorbeau despre învierea din morți a lui Isus. În aceeași dimineață, credința lor va fi confirmată de mărturia Mariei Magdalena care, întoarsă de la mormânt, îl va întâlni pe Isus înviat. Mai mult, în seara aceleiași zile, Isus înviat va apare în mijlocul discipolilor închiși în Cenacol de tema iudeilor, le va aduce salutul: „Pace vouă!” și le va arăta mâinile și coasta.
Isus este Domnul. El învie din morți, iar trupul său nu se mai găsea în mormânt.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema credinței în Isus înviat.

  • În prima lectură, Petru vorbește despre Isus din Nazaret și mărturisește: „Ei l-au omorât, atârnându-l pe lemnul crucii. Dar Dumnezeu l-a înviat a treia zi şi i-a îngăduit să se arate, nu la tot poporul, ci martorilor orânduiți de Dumnezeu, nouă care am mâncat şi am băut cu el, după ce a înviat din morți”.
  • În a doua lectură, Paul exprimă credința sa în Isus înviat și îi îndeamnă pe coloseni: „Fraţilor, dacă, aşadar, aţi înviat împreună cu Cristos, râvniți la lucrurile de sus, unde Cristos șade de-a dreapta lui Dumnezeu”.
  • Evanghelia după Ioan relatează vizita Mariei Magdalena la mormânt și constatarea mormântului gol de către Petru și discipolul iubit: „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat”.

Perspectiva

„La mormânt”; „a văzut giulgiurile așezate”; „a văzut şi a crezut”

1. „În prima zi a săptămânii, dis-de-dimineață, pe când mai era încă întuneric, Maria Magdalena a mers la mormânt”
În acea dimineață memorabilă, Maria Magdalena se simțea atrasă de locul în care fusese depus trupul lui Isus. Fusese printre puținele persoane care au avut curajul să rămână aproape de Isus până în ultima clipă a crucii, iar în acea dimineață, chiar dacă mai era încă întuneric, se întorcea acolo unde l-a văzut pe Isus ultima dată. Dorea să fie acolo, în liniște și în rugăciune. Voia să plângă și să-și exprime recunoștința față de Isus.

Pe drumul spre mormânt, Maria Magdalena se gândea la Isus. Având o mare iubire pentru Isus și pentru opera sa, ea se afla printre primele femei ucenice care îl urmaseră îndeaproape pe Isus. Ajunsă la mormânt, avea să aibă o surpriză foarte mare: piatra de la intrare era rostogolită, mormântul era deschis. Gândind că s-a întâmplat ceva îngrozitor, Maria Magdalena alergă imediat la Simon Petru și la Ioan și le-a spus: „L-au luat pe Domnul din mormânt și nu știm unde l-au pus”.

2. „Alergau amândoi împreună, dar celălalt discipol a alergat mai repede decât Petru și a ajuns primul la mormânt. Aplecându-se, a văzut giulgiurile așezate, dar nu a intrat”
Vestea adusă de Maria Magdalena era groaznică: mormântul lui Isus era gol. Cine ar fi putut oare să înlăture piatra de la intrare? Piatra era sigilată și soldații păzeau mormântul, cine ar fi putut îndrăzni să deschidă mormântul Învățătorului Isus? Petru și Ioan alergară imediat împreună să vadă cele întâmplate, dar Ioan, fiind mai tânăr și mai rapid a ajuns primul la mormânt. Nu a intrat, ci s-a aplecat doar și a privit înăuntru: giulgiurile se aflau în mormânt. Când Petru a ajuns la mormânt,  a intrat imediat, a văzut giulgiurile și a observat că ștergarul care îi acoperea capul lui Isus fusese împăturit aparte, într-un loc.

Nu avem nicio mărturie despre reacția lui Petru din acel moment. Evanghelia nu spune nimic în acest sens. Un lucru însă este sigur: Petru a fost primul care a intrat în mormânt și a văzut semnele morții, giulgiurile și ștergarul. Petru a fost primul discipol care a constatat lipsa trupului lui Isus.

3. „Atunci a intrat şi celălalt discipol care sosise primul la mormânt. A văzut şi a crezut”
Evanghelia subliniază că, intrând în mormânt, Petru și Ioan au văzut și au crezut. Modul în care ei au găsit așezate giulgiurile și în care fusese împăturit ștergarul le-a amintit de Învățătorul lor și de momentul în care el spusese că va învia a treia zi din morți. Și-au amintit de cuvintele lui Isus, dar nu puteau încă să le înțeleagă. Prezența giulgiurilor, a ștergarului și a mormântului gol aveau să fie pentru ei începutul unei meditații interioare care îi va conduce la credința în Cristos înviat.

Numai prezența Duhului Sfânt îi va lumina pe discipoli și îi va ajuta să înțeleagă misterul pascal al lui Isus Cristos. Acest mister a fost meditat de discipoli și primii creștini și a fost celebrat chiar de la început în adunările liturgice. Din mărturiile scrise care au ajuns până la nou știm că în anul 33, la 50 de zile după înviere, în ziua de Rusalii, Petru a anunțat pentru prima dată „kerigma”: „Isus a fost răstignit, a murit pe cruce și a înviat a treia zi”. Paul va vesti aceeași „kerigmă” celor din Corint, la începutul anului 57, iar Luca o va menționa în Faptele Apostolilor nu mai târziu de anul 60. După anul 90, Ioan va mărturisi și el aceeași „kerigmă” în evanghelia scrisă chiar de el.

Primii creștini au povestit faptele întâmplate la mormântul Domnului înviat încă de la început. Cu ajutorul harului divin, ei au înțeles că numai în lumina Scripturilor se putea recunoaște împlinirea planului de mântuire al lui Dumnezeu prin și în Isus Cristos. Martor ocular la toate cele întâmplate pe Golgota și la mormântul în care fusese depus trupul lui Isus, Ioan a relatat în scris toate evenimentele, cu intenția de a le transmite atât credincioșilor de atunci, cât și celor din orice timp.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care, prin biruința Fiului tău unul-născut asupra morții  ne-ai deschis astăzi porțile vieții veșnice, dă-ne, te rugăm, harul, ca, sărbătorind învierea Domnului, să înviem, prin înnoirea Duhului tău, în lumina vieții”.

Gândurile mele

Sărbătoarea Paștelui este motiv de bucurie și semn al fericirii fără de sfârșit.
În acea dimineață, Petru și Ioan au constatat semnele învierii lui Isus, mormântul gol, giulgiurile așezate și ștergarul împăturit aparte, și au crezut. În aceeași zi memorabilă, credința lor va fi confirmată de aparițiile lui Isus înaintea Mariei Magdalena și a celorlalți discipoli.

Leave a comment

Your name
Your email address
Website URL
Comment