Duminica I din Timpul Adventului
Anul A

Când se va întâmpla venirea Fiului omului? Ce semne vor prevesti acea zi? Erau întrebări aflate de mult în atenția oamenilor și a discipolilor, iar de data aceasta erau adresate lui Isus din Nazaret. Răspunsurile se găseau chiar în viața de zi cu zi a oamenilor. Important era ca fiecare să fie vigilent şi să le găsească, pentru ca să recunoască ceasul întâlnirii cu Domnul.

Mihai Roca  |  1 decembrie 2019

---

 

Textele liturgice

Is 2,1-5; Ps 121; Rom 13,11-14; Mt 24,37-44

Contextul

Venirea Fiului omului
Chiar spre sfârșitul ultimului său discurs, Isus a destăinuit cea despre venirea definitivă a împărăției lui Dumnezeu. Le spunea discipolilor că Fiul omului va trebui să vină și, cu excepția Tatălui, nimeni nu cunoaște ceasul acela. El le-a cerut discipolilor să interpreteze semnele timpurilor și să fie pregătiți, deoarece venirea Fiului omului se va întâmpla într-un moment neașteptat, într-un context asemănător cu cel din zilele lui Noe. Dar până să se împlinească acel ceas, va exista un timp de așteptare și veghere, în care e necesar ca fiecare să-și trăiască viața cu dăruire. Fiecare să rămână treaz. Nimeni să nu rămână în urmă. Istoria își urmează calea și anunță deja că mântuirea este aproape. Venirea Fiului omului va aduce multă bucurie și pace.
Isus este Domnul. El vorbește despre venirea Fiului omului.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema venirii Fiului omului.

• În prima lectură, profetul Isaia vorbește despre „zilele care vor veni”: „Popoare multe vor veni şi vor zice: «Veniţi să urcăm la muntele Domnului, la casa Dumnezeului lui Iacob! El ne va învăța căile sale şi noi vom umbla pe cărările lui»”.
• În lectura a doua, Paul le spune romanilor: „Fraţilor, faceți aceasta cunoscând timpul în care trăim: căci este deja ceasul să vă treziți din somn! Într-adevăr, acum mântuirea noastră este mai aproape decât atunci când am început să credem”.
• În evanghelie, Isus vorbește despre venirea Fiului Omului și accentuează necesitatea vegherii: „De aceea, fiţi și voi gata, pentru că Fiul Omului vine în ceasul la care nu vă gândiți!”.

Perspectiva

„În zilele lui Noe”; „venirea Fiului Omului”; „voi fiți gata”

1. „Cum a fost în zilele lui Noe, tot aşa va fi venirea Fiului omului”
Oamenii cunoșteau profețiile despre Mesia. Ei ascultau cu multă atenție învățăturile lui Isus despre venirea Fiului omului și încercau să le surprindă înțelesul. Erau cuvinte profetice – își spuneau discipolii între ei -, oare când se vor împlini? Isus vorbise și despre sosirea judecății lui Dumnezeu, și despre semnele prevestitoare ale judecății divine. Când va fi acel ceas, continuau să se întrebe discipolii. Aceste învățături nu numai că ridicau o serie de întrebări pline de neliniște, dar alimentau efectiv o anumită frică și teamă despre judecata lui Dumnezeu: ar fi putut să-i surprindă nepregătiți pe toți, iar aceasta ar fi devenit o adevărată dramă.

Fiul omului va veni într-un context asemănător cu cel din timpul lui Noe, le-a spus Isus discipolilor săi.  Dar în ce sens ar fi putut să fie asemănător acel context? În zilele lui Noe lumea se ocupa cu cele zilnice, îndeosebi cu munca, procurarea hranei și transmiterea vieții. Ducea o viață obișnuită. Înțelegând toate acestea, discipolii se întrebau: „Oare judecata lui Dumnezeu va veni chiar în mijlocul preocupărilor de zi cu zi? Nu va prevesti nimeni acea zi? Asemenea venirii potopului, sosirea Fiului Omului va fi pe neașteptate?

2. „Tot aşa va fi şi venirea Fiului omului”
Isus a vestit că Fiului omului va veni și nimic deosebit nu va prevesti acea zi: va sosi în cadrul normal vieții zilnice, mai exact, în timpul lucrărilor de la câmp sau a lucrărilor de la moară. Soarta oamenilor este în strânsă legătură cu faptele lor zilnice, iar ei vor recunoaște ceasul venirii Fiului omului numai dacă vor fi în starea de veghe. Numai fiind vigilenți vor reuși să-i înțeleagă învățăturile, să deslușească semnele timpului și să surprindă venirea lui în mijlocul lor. În acea zi, unii se vor mântui și vor avea parte de liniște și de pacea lui Dumnezeu (vor fi „luați”), dar alții se vor pierde pentru totdeauna și vor rămâne în întuneric (vor fi „lăsați”).

Ziua venirii Domnului este sigură, dar ceasul este cu totul necunoscut. Iar pentru a-l recunoaște pe Domnul care vine e necesar ca ochii să fie mereu deschiși. Fără veghe vor ațipi și vor dormi, pierzând astfel momentul întâlnirii cu Domnul. Ispita nopții este înșelătoare, iau unul sau altul ar putea să creadă că viața, ceilalți, răsplata, agoniseala sunt totul pentru ei, singura avuție. Practic, ispita nopții îi va ademeni să facă o alegere cu totul nepermisă: să uite de „slujitorul bun și credincios” și să se creadă „stăpânul casei”. Rezultatul acestei alegeri este teribil.

Lipsa stării de veghe duce la apatie, delăsare, somnolență, rămânere în întuneric și, în cele din urmă, la ratarea întâlnirii cu Fiul omului. Cel care se identifică și se atașează de lucrurile acestei lumi și de amăgirile minții sale, acela va descoperi că părăsirea locuinței sale pământești este o dramă și că moartea este cu adevărat o tragedie; pentru acesta moartea nu poate fi poartă spre casa Tatălui ceresc.

3. „De aceea, fiţi și voi gata, căci Fiul Omului va veni în ceasul la care nu vă gândiţi!”
Peste puțin timp, discipolii vor înțelege că vorbele lui Isus se refereau chiar la ceasul venirii sale în mijlocul lor. Ziua despre care le vorbise nu prevestea sfârșitul lumii, deoarece era în strânsă legătură cu faptele zilnice din viața lor. Judecata lui Dumnezeu se împlinește în faptele zilnice și stabilește totodată poziția existențială față de Fiul Omului: locul  mai aproape sau mai îndepărtat de Cristos. Discipolii trebuiau să înțeleagă faptul că alegerea între viață și moarte, între bine și rău depinde de starea de veghe, de starea slujitorului credincios; fiecare moment de har este o posibilitate de a da mărturie despre Cristos Domnul.

Cel care interpretează bine semnele prezentului prea puțin este interesat să afle ziua venirii Domnului. El este preocupat de menținerea cu tărie a credinței și de exprimare încrederii în Dumnezeu. El știe că are misiunea de a veghea în fiecare zi și – conștient fiind de momentul pe care îl trăiește – se străduiește să rămână statornic, trăind în lumina credinței. Faptele zilnice sunt „semne” ce îi dezvăluie sensul vieții, îi susțin alegerea și îi arată calea pe care să meargă.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, te rugăm, întărește voința credincioșilor tăi, pentru ca, ieşind cu fapte de dreptate în întâmpinarea lui Cristos care vine, să se învrednicească a sta de-a dreapta lui în împărăţia cerurilor”.

Gândurile mele

Credința îi amintește omului că moartea este o poartă ce se deschide spre casa Tatălui ceresc.
Din cele zilnice descoperă omul sensul vieții sale: urzeala vieții zilnice cuprinde „semne” ce îi dezvăluie în clipa de acum calea pe care să meargă.