Duminica a III-a din Timpul Pascal

Anul C

Prima comunitatea de credință a aprofundat îndelung viața și opera mântuitoare a lui Isus și a înțeles că Domnul înviat se afla mereu în mijlocul acelora care mărturiseau credința în el și celebrau sfintele mistere. În frunte cu Petru, discipolii aveau să formeze noua comunitate creștină și să dea mărturie despre tot ceea ce ei au trăit alături de Isus, divinul lor Învățător.

Mihai Roca  |  05 mai 2019

Textele liturgice

Fap 5,27-41; Ps 29; Ap 5,11-14; In 21,1-19

Contextul

Isus le apare discipolilor lângă Marea Tiberiádei
Scena întâlnirii lui Isus cu discipoli lângă Marea Tiberiádei se află exact la sfârșitul Evangheliei după Sfântul Ioan. Acest fapt este plin de semnificații ce evocă momente și evenimente descrise de-a lungul întregii evanghelii și care au pregătit treptat întâlnirea finală dintre Isus și discipolii săi. Pescuirea minunată are loc chiar acolo unde Isus îi chemase odinioară pe discipoli, pâinea și peștii retrimit la minunea înmulțirii pâinilor, iar dialogul în care Isus îl întreabă de trei ori pe Petru dacă îl iubește este în strânsă legătură cu cele trei renegări ale lui Petru din timpul patimii lui Isus. De asemenea, textul evanghelic reevocă atât evenimentele unice din dimineața învierii lui Isus, cât și aparițiile Celui Înviat mai întâi Mariei Magdalena și femeilor sfinte, iar apoi discipolilor adunați în cenacol.
Isus este Domnul. El se arată discipolilor și le cere să-l urmeze.

La izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema credinței în Isus înviat.

• Prima lectură descrie mai întâi misiunea discipolilor de a predica evanghelia, mărturia și discursul lui Petru și al apostolilor în fața Sinedriului, iar apoi concluzionează: „Iar ei au plecat din fața Sinedriului, bucurându-se că au fost învredniciți să sufere ocară pentru numele lui Isus”.
• În a doua lectură, autorul sacru prezintă viziunea în care un număr mare de îngeri și alte ființe îi aduc laudă Mielului și îi recunosc o serie de prerogative, spunând cu glas tare: „Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, să primească puterea, bogăția, înțelepciunea, tăria, cinstea, slava şi binecuvântarea”.
• Evanghelia după Ioan prezintă scena întâlnirii lui Isus cu discipolii lângă Marea Tiberiádei, minunea pescuirii minunate și dialogul dintre Isus și Petru, căruia Isus i-a arătat cu ce moarte îl va preamări pe Dumnezeu: „Adevăr, adevăr îți spun: când erai mai tânăr te încingeai singur şi te duceai unde voiai; dar când vei îmbătrâni, îți vei întinde mâinile şi altul te va încinge şi te va duce unde nu vei voi”.

Perspectiva

„S-a arătat din nou ucenicilor”; „a luat pâinea”; „mă iubești tu”

1. „Isus s-a arătat din nou ucenicilor săi la Marea Tiberiádei”
Evanghelia subliniază faptul că Simon Petru, Toma, adică Geamănul, Natanael din Cana Galileii, fiii lui Zebedeu şi alți doi dintre discipolii lui Isus au luat inițiativa de a merge să pescuiască. Erau exact aceiași discipoli întâlniți în urmă cu trei ani de Isus, chiar pe malurile Mării Tiberiádei. Ei se trudiseră toată noaptea să pescuiască, dar nu prinseseră nimic. Era doar întuneric și neputință în jurul lor, străduința și tenacitatea nu le folosise la nimic.

La răsăritul soarelui, o dată cu ivirea zorilor a apărut Isus pe mal, dar discipolii nu l-au recunoscut. Și deoarece mai aveau nevoie de ceva foarte important, Isus le-a vorbit, arătându-le exact ceea ce le lipsea: nu aveau nimic de mâncare. Isus i-a întrebat: „Fiilor, aveți de mâncare ceva pește?”. Ei au răspuns: „Nu!”. Le-a zis Isus: „Aruncați mreaja în partea dreaptă a luntrei şi veți prinde”. Discipolii au ascultat de Isus și s-a împlinit în acel moment minunea: au prins o mare mulțime de pești. Doar în acel moment Petru a înțeles că cel care le-a vorbit era chiar Isus, Învățătorul lor. El s-a încins imediat, s-a aruncat în apă și a înotat spre mal pentru a-l întâlni pe Isus, în timp ce ceilalți discipoli aduceau la mal barca plină cu pește.

2. „Isus a venit, a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peștele”
Ajunși la țărm, toți discipolii aveau să-l recunoască pe Isus, dar nu îndrăzneau să-l întrebe ceva sau să vorbească cu el. Erau plini de uimire deoarece Isus îi aștepta. Ei au văzut imediat că era jar pus jos, pește deasupra şi pâine. Și-au revenit în fire doar atunci când Isus le-a spus să aducă din peștii pe care tocmai îi prinseseră. Și în acel moment a început „banchetul”: pâinea adusă de Isus se afla acum împreună cu peștii aduși de discipoli. Prezența Domnului înviat aducea bucurie nespusă în inima discipolilor: toți trăiau momente cu totul speciale, unice și tainice, momente în care simțeau și vedeau cum prezența și darul lui Isus deveneau una cu viața și darurile lor.

3. După ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești tu mai mult decât aceștia?”
Isus s-a îndreptat spre Simon Petru, l-a privit îndelung, apoi i-a spus de trei ori dacă îl iubește, iar Petru i-a răspuns de fiecare dată, subliniind faptul că iubirea față de Învățătorul său era totală și necondiționată. Petru devenise un om cu totul nou, unul ce depășise toate încercările, slăbiciunile și căderile. Chiar dacă mai simțea în inima lui rana acelei triple renegări, Petru știa că era iertat de iubirea infinită a Domnului. De fapt, el va primi de la divinul său Învățător nu numai darul milostivirii, al iertării și al iubirii, dar și misiunea de a-i sluji pe frații săi, de a deveni păstor de oameni asemenea Învățătorului său, de a deveni un păstor bun, și de a-i conduce pe toți în staulul lui Isus.

Notează evanghelia că, numai după ce au mâncat, Isus i-a zis lui Simon Petru: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești tu mai mult decât aceștia?”. El i-a răspuns: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mielușeii mei!”. I-a spus Isus a doua oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. Petru i-a răspuns: „Da, Doamne, tu știi că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște mieii mei!”. Şi i-a spus a treia oară: „Simon, fiul lui Ioan, mă iubești?”. Petru s-a întristat pentru că l-a întrebat a treia oară mă iubești şi i-a zis: „Doamne, tu toate le știi; tu știi că te iubesc”. Isus i-a zis: „Paște oile mele!

Petru își va împlini cu fidelitate misiunea primită de la divinul Învățător. Și el își va da viața pentru turma încredințată, își va întinde mâinile pentru a fi crucificat, așa cum mărturisesc izvoarele istorice. Răstignit cu capul în jos, Petru va fi transformat total de misterul iubirii și va duce la împlinire botezul început în momentul în care s-a încins și a sărit din barcă în apă pentru a-l întâlni pe Învățătorul său. Petru va deveni astfel mielul care îl va urma pe Păstorul său și îl va iubi până la martiriu.

Ioan mărturisește faptul că Isus „s-a arătat” discipolilor săi și că în acel moment s-a împlinit în viața lor o întâlnire cu totul specială: învierea lui Isus Cristos continua în viața discipolilor și a celor din jurul lor. Cristos Domnul aducea lumina și pacea sa în viața lor, iar ei trebuiau să fie pregătiți pentru a primi darurile sale pascale și de a-l iubi pentru totdeauna. Și toți au înțeles că așa cum Domnul s-a arătat pe malurile Mării Tiberiádei, la fel va continua să se arate în viața tuturor acelora care vor crede în el.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Să tresalte pururi de bucurie poporul tău, Dumnezeule, căci i-ai reînnoit tinerețea sufletească. Dăruiește-le credincioșilor tăi, care se veselesc acum pentru că le-ai redat demnitatea de fii, harul, să aștepte recunoscători, cu speranță neclintită, ziua învierii lor”.

Gândurile mele

Discipolii și-au revenit în fire doar atunci când Isus le-a spus să aducă din peștii pe care tocmai îi prinseseră. Și în acel moment a început „banchetul”: pâinea adusă de Isus se afla acum împreună cu peștii aduși de discipoli.
Petru va fi transformat total de misterul iubirii și va duce la împlinire botezul început în momentul în care s-a încins și a sărit în apă pentru a-l întâlni pe Învățătorul său: va deveni mielul care îl va urma până la martiriu pe Păstorul său.