Duminica a VII-a din Timpul Pascal

Anul A

Evanghelia după Ioan ne transmite cea mai profundă rugăciune rostită de Isus înainte de dăruirea sa totală pe cruce. Părtaș la acel momente unice și de neuitat, ucenicul iubit avea să pătrundă înțelesul despre calea ce conduce la Dumnezeu: cunoașterea lui Isus Cristos duce la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl.

Mihai Roca  |  24 mai 2020

---

Textele liturgice

Fap 1,12-14; Ps 26; 1Pt 4,13-16; In 17,1-11

Contextul

Rugăciunea lui Isus pentru discipoli
Discipolul iubit ne-a lăsat în evanghelia pe care a scris-o învățături cu adevărat profunde. Ua dintre acestea este rugăciunea lui Isus pentru el și pentru discipoli. În acea seară memorabilă, în timpul cinei pascale, Isus le-a arătat mai întâi discipolilor calea privilegiată a iubirii: dăruirea de sine prin gestul spălării picioarelor. Le-a destăinuit și iubirea totală față de cei dragi: bucățica de pâine dată lui Iuda, care avea să-l trădeze chiar în acea seară. În rugăciunea sacerdotală, le-a revelat apoi izvorul iubirii: misterul inefabil al Fiului și al Tatălui. Privind cu drag spre discipolii săi, pe care i-a plăcut să-i numească prieteni și frați, Isus a ținut să rostească rugăciuni pentru fiecare dintre ei și să le îndrepte către Tatăl, ca prinos de laudă și mulțumire.
Isus este Fiul lui Dumnezeu. El destăinuie discipolilor săi misterul lui Dumnezeu Tatăl.

Spre izvoarele credinței  

Textele liturgice scot în evidență tema rugăciunii și a cunoașterii lui Dumnezeu.

• Lectura din Faptele apostolilor prezintă întoarcerea discipolilor la Ierusalim și urcarea lor în camera de sus, unde, în rugăciune, așteptau coborârea Duhului Sfânt: „Toţi aceştia, într-un cuget, stăruiau în rugăciune împreună cu femeile şi cu Maria, mama lui Isus, şi cu fraţii lui”.
• În a doua lectură, Petru vorbește despre iminenta întoarcere a lui Cristos și le amintește creștinilor cum să trăiască în acest acest timp de așteptare: „Nimeni dintre voi să nu sufere ca ucigaş sau hoţ sau răufăcător sau ca intrigant; în schimb, dacă suferă ca un creştin, să nu se ruşineze, ci să-l glorifice pe Dumnezeu pentru acest nume!”
• Evanghelia după Ioan prezintă rugăciunea lui Isus și vorbește despre misterul prezenței continue a lui Dumnezeu între oameni: „Și iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul lumii!”

Perspectiva

„Să te cunoască”; „numele tău”; „mă rog pentru ei”

1. „Viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos”
Învățător și discipoli se aflau la cina pascală, în sala de sus. Când riturile sacre au condus la un dialog foarte important, Isus a ales să îndrepte atenția discipolilor spre un orizont de lumină ce conducea spre relația sa specială cu Tatăl. Le-a deschis mintea și le-a dat harul să privească pe fereastra tainică ce ducea spre misterului inefabil al Fiului lui Dumnezeu și al Tatălui ceresc. Am putea spune că, în acel moment sacru, acea fereastră era spațiul tainic ce-i ajuta pe discipoli să perceapă nu numai cu simțurile, cât mai ales cu ochii credinței, dialogul intim dintre Fiul și Tatăl ceresc.

Ridicându-și ochii spre cer, spațiu rezervat divinității, și numindu-l pe Dumnezeu Abba, Isus le-a destăinuit discipolilor misterul relației sale unice cu Tatăl: Dumnezeu se revelează în ființa Tatălui, iar Cristos se manifestă în ființa Fiului. Această relație avea să se arate clar peste puțin timp, la sosirea manifestării gloriei lui Dumnezeu – ceasul în care Fiul lui Dumnezeu va fi înălțat pe cruce.

Isus le vorbea discipolilor despre cunoașterea singurului Dumnezeu adevărat și despre misiunea Fiului Omului, dar ce puteau ei oare să înțeleagă din aceste mistere? Ar fi putut ei să înțeleagă în acel moment jertfa totală a lui Isus pentru cei mulți și valoarea marelui dar al vieții veșnice? Ar fi putut ei să pătrundă sensul Împărăției lui Dumnezeu și semnificația vocației de a trăi ca frați între ei și ca fiii ai lui Dumnezeu?

2. „Am revelat numele tău oamenilor pe care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut cuvântul tău”
Viața veșnică este cunoașterea Tatălui ceresc – singurul Dumnezeu adevărat – și a iubirii sale inefabile față de oameni, a auzit Ioan de pe buzele lui Isus. Învățătorul le vorbea chiar despre cunoașterea Tatălui ceresc. Dar nu era posibil ca acest subiect să fie abordat, nu putea fi pătruns cu mintea, nici nu se lăsa aprofundat. Ajunseseră practic în fața misterului divinității, iar întrebarea discipolilor era inevitabilă: „Cum poate cineva să-l cunoască pe Dumnezeu Tatăl?”

Doar mai târziu, după momentul crucii și al învierii și numai cu ajutorul harului Duhului Sfânt. Ioan avea să predice mai întâi, iar apoi să relateze în scris cele auzite de la Isus în Cenacol. El a mărturisit: Pentru a te apropia de cunoașterea Tatălui ceresc trebuie să te apropii de Isus Cristos care s-a întrupat și a locuit între oameni. Iar a-l cunoaște pe Isus înseamnă a-l recunoaște în Fiul Omului pe Mesia, promis în Scripturi și venit în mijlocul oamenilor. A-l cunoaște pe Isus Cristos implică numaidecât cunoașterea a ceea ce el a făcut. Și numai cunoscându-l pe Isus poți ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl. Dintre toți oamenii, numai Isus l-a glorificat pe Tatăl ceresc și a descoperit oamenilor iubirea divină prin cuvintele și faptele sale, și mai ales prin jertfa totală a vieții sale. Prin jertfa de pe cruce Isus le-a destăinuit oamenilor cine este Tatăl ceresc și cât de mare este iubirea Sa față de oameni.

3. „Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi”
Isus s-a rugat Tatălui ceresc pentru cei care îi i-a încredințat și pentru cei care vor primi învățăturile sale. Chiar înainte de a pleca dintre discipoli, a dorit să mijlocească de la Tatăl harul ca ei să trăiască mereu ca frați și ca fii ai lui Dumnezeu. I-a asigurat totodată că prin cunoașterea Tatălui și a unicului său Fiu, Isus Cristos, vor putea urma calea pe care le-a arătat-o în cei trei ani de activitate publică.

Evanghelia și istoria sunt o mărturie vie a faptului că dorința exprimată de Isus în rugăciunea sacerdotală a început să se împlinească odată cu venirea Duhului Sfânt. Cu ajutorul harului divin, discipolii au pătruns taina rugăciunii din Cenacol și s-au apropiat tot mai mult de cunoașterea misterului lui Isus Cristos și a lui Dumnezeu. Ei au format astfel prima comunitate creștină și s-au străduit să transmită și altora învățăturile primite de la divinul lor Învățător.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic, fă-ne să tresăltăm de bucurie sfântă şi să ne desfătăm în aducere de mulțumire, pentru că înălțarea lui Cristos, Fiul tău, înseamnă şi ridicarea noastră; întărește-ne în speranța că şi noi, trupul său mistic, vom ajunge, precum suntem chemați, la slava în care a intrat el, mergând înaintea noastră”.

Gândurile mele

Numai cunoscându-l pe Isus putem ajunge la cunoașterea lui Dumnezeu Tatăl.
Când ne apropiem de cunoașterea lui Isus Cristos, descoperim chipul Tatălui ceresc.
Cu ajutorul harului divin, discipolii au pătruns taina rugăciunii din Cenacol și s-au apropiat tot mai mult de cunoașterea misterului lui Isus Cristos și a lui Dumnezeu Tatăl.