Adormirea Maicii Domnului
15 august
O tainică legătură exista între misterul maternității divine ce se împlinea în sânul Mariei și semnul dat de înger. Maria voia să vadă acest semn. Intrată în casa lui Zaharia, imensa ei bucurie avea să anunțe sosirea zorilor timpului mesianic.
Mihai Roca | 15 august 2020
Textele liturgice
Ap 11,19; 12,1-6.10; Ps 44; 1Cor 15,20-26; Lc 1,39-56
Contextul
Vizita Mariei la Elisabeta
Luca relatează sosirea zorilor timpului mesianic chiar în primul capitol al Evangheliei. Imediat după ce a menționat îndoiala surprinzătoare a preotului Zaharia, care avea o dificultate în acceptarea împlinirii promisiunilor din vechime, relatează vestea adusă Mariei de îngerul Gabriel. Acest mesaj cuprindea și semnul pe care Maria avea să-l recunoască în casa lui Zaharia.
Isus este fiul Mariei. El a venit între oameni pentru a-i răscumpăra.
Spre izvoarele credinței
Textele liturgice scot în evidență vocația Mariei.
- În prima lectură, prezentarea unui „semn mare” permite o posibilă legătură între Maria și Biserică: „S-a arătat în cer un semn mare: o Femeie îmbrăcată în soare; ea avea luna sub picioarele ei, iar pe cap o coroană de douăsprezece stele. Ea era însărcinată; striga în chinurile nașterii, frământându-se să nască”.
- În a doua lectură, Paul le transmite corintenilor că Isus Cristos este începutul învierii tuturor: „Cristos a înviat din morți, fiind începutul învierii celor adormiți. Căci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine şi învierea din morți”.
- Evanghelia după Luca descrie întâlnirea dintre Maria și Elisabeta și subliniază cântarea de bucurie a Mariei: „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, căci a privit la smerenia slujitoarei sale. Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic şi numele lui e sfânt!”
Perspectiva
„S-a dus în grabă”; „umilința slujitoarei sale”; „s-a întors la casa ei”
1. „În zilele acelea, ridicându-se, Maria s-a dus în grabă către ținutul muntos, într-o cetate a lui Iuda”
După primirea mesajului adus de îngerul Gabriel, Maria a plecat imediat spre o „cetate a lui Iuda” – cunoscută azi ca Ain Karim. Localitatea se găsea la doar șase kilometri de Ierusalim. Notează evanghelistul că Maria a parcurs „în grabă” cei o sută cincizeci de kilometri. Credința și nerăbdarea ei trebuie să fi fost imense. Din context, vedem cum Maria se gândea mult la misterul maternității divine ce se împlinea în sânul ei. În același timp, ardea de dorința de a vedea semnul dat ei de înger, faptul că Elisabeta era deja în luna a șasea. Același mister al maternității o copleșea pe ea și pe verișoara sa.
Pășind pragul casei lui Zaharia, Maria a salutat-o pe Elisabeta. Și chiar în acel moment bucuria și prezența Duhului Sfânt s-au revărsat ca un torent de vară în viața Elisabetei şi a Mariei. Copilul din sânul Elisabetei a tresărit de bucurie în fața copilului din sânul Mariei. Se destăinuia astfel semnul dat de înger – sosirea zorilor timpului mesianic.
„Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul sânului tău”, a exclamat Elisabeta cu glas puternic la auzul salutului Mariei. Această exclamare cuprindea o dublă binecuvântare: recunoștea împlinirii planul de mântuire prin Maria şi bucuria sosirii lui Mesia. Casa lui Zaharia devenise acum locul sacru al revelației divine, locul bucuriei și al prezenței lui Dumnezeu. Era fericită Elisabeta, era binecuvântat Zaharia. Era fericită Maria, pentru că a crezut că se vor împlini cele spuse ei de Domnul.
2. „Sufletul meu îl preamărește pe Domnul şi duhul meu tresaltă de bucurie în Dumnezeu, Mântuitorul meu, pentru că a privit la smerenia slujitoarei sale”
Maria era plină de bucurie, mulțumire și recunoștință. Dumnezeu o copleșise cu haruri unice, pentru o vocație unică. Binecuvântările și promisiunile de altă dată se împlineau în acel moment în ea și prin ea. De aceea își aținti privirea spre cer și rosti cântare ei de laudă, recunoașterea faptului că Domnul și-a îndreptat privirea către ea, o umilă slujitoare.
Chemarea specială a Mariei și împlinirea lucrărilor Domnului în viața umilei slujitoare se găsesc în centrul rugăciuni de laudă ce a răsunat în casa lui Zaharia. Laudă Domnului pentru totdeauna! Domnul a arătat sfințenia Numelui său. Îndurarea Domnului se revarsă pentru toți cei care se tem de el. Domnul călăuzește omenirea și istoria. „El a arătat puterea brațului său: i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor. I-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălțat pe cei smeriți; pe cei flămânzi i-a copleșit cu bunuri, iar pe cei bogați i-a lăsat cu mâinile goale”. Toate generațiile să cânte laudă Domnului.
Mare este Domnul! proclamă Maria. Domnul este de partea poporului său. „El l-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, amintindu-şi de îndurarea sa, după cum a promis părinților, lui Abraham şi urmașilor lui în veci”. Promisiunea Domnului este acum pentru întreaga omenire.
3. „Maria a rămas cu Elisabeta cam trei luni, apoi s-a întors la casa ei”
Descrierea călătorie Mariei de la Nazaret la Ain Karim și relatarea întâlnirii dintre Maria și Elisabeta subliniază vocația unică dăruită de Dumnezeu Mariei, Fiica Sionului. Maria l-a purtat în sânul ei pe Isus, iar pentru acest privilegiu a devenit noua arcă a prezenței lui Dumnezeu între oameni.
Maria a rămas trei luni împreună cu Elisabeta, notează evanghelistul, mai exact, până la împlinirea semnului primit de la înger: nașterea lui Ioan. Se va întoarce apoi la casa ei de la Nazaret. Când îi va sosi ceasul, îl va naște pe Isus. Și va începe astfel un timp binecuvântat, timpul prezenței lui Mesia în mijlocul oamenilor.
Pentru ca viața să fie trăită
(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule atotputernic şi veșnic, care pe Neprihănita Fecioară Maria, Născătoarea Fiului tău, ai înălțat-o cu trupul şi sufletul la slava cerească, dă-ne, te rugăm, harul, ca, tinzând pururi la cele de sus, să ne învrednicim a fi părtași de mărirea ei”.
Gândurile mele
Mare este Domnul! proclamă Maria. Promisiunea Domnului este acum pentru întreaga omenire.
Maria l-a purtat în sânul ei pe Isus, iar pentru acest privilegiu a devenit noua arcă a prezenței lui Dumnezeu între oameni.
Sale regina!
Imagine
De_Champaigne_Philippe,_The_Visitation_1648
Sursa: commons.wikimedia.org