Duminica a XXXIII-a din Timpul de peste An
Anul C

Profeția despre venirea timpului escatologic alimenta întrebări pline de neliniște. Contemporanii lui Isus își spuneau: „Când se vor întâmpla cele prezise? Care va fi semnul?” Chiar în profeția aceasta erau evenimente foarte importante: distrugerea templului, mărturia credinței în Isus Cristos, iminența  războaielor, răscoalelor și a nenorocirilor. Se vor întâmpla de toate, dar nu va fi încă sfârșitul, subliniază evanghelia. Dumnezeu are grijă de mersul istoriei, el are întotdeauna ultimul cuvânt.

Mihai Roca  |  17 noiembrie 2019

---

Textele liturgice

Mal 3,19-20; Ps 97; 2Tes 3,7-12; Lc 21,5-19

Contextul

Discursul escatologic
Isus începuse un discurs în care imaginile simbolice și limbajul apocaliptic se împleteau și aveau nevoie numaidecât de o interpretare riguroasă din partea celor care-l ascultau. Se găsea în acel moment chiar în Templul din Ierusalim. Privea spre lumea care admira frumusețea renumitului Templu și le prevestea celor de lângă el chiar distrugerea acestuia și sfârșitul acestei lumi. Vor veni zile de ură și de prigoană, de războaie și de tragedii naturale, le spunea Isus. Și chiar acele zile vor deveni un timp de mărturie pentru cauza sa. Se vor întâmpla de toate, dar nu va fi încă sfârșitul. În timpul de față – timpul așteptării și al vegherii – fiecare discipol va trebui să-și trăiască viața cu hotărâre, rămânând statornic propriei misiuni.
Isus este Învățătorul. El vorbește despre evenimentele care se vor întâmpla.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice vorbesc despre împlinirea istoriei.

• În prima lectură, Malahia anunță mai întâi că „vine ziua care va arde ca un cuptor”, iar apoi profețește înflăcărat de speranță: „Dar pentru voi, cei care vă temeţi de numele meu, va străluci soarele dreptăţii”.
• În a doua lectură, subliniind faptul că parusia nu este iminență, Paul îl sfătuiește pe fiecare „să-și mănânce pâinea proprie, muncind în liniște”.
• În evanghelie, Isus vorbește despre falșii profeți și distrugerea Templului din Ierusalim, despre persecuții și sfârșitul timpurilor, îndemnându-i pe toți la statornicie în credință: „Nici un fir de păr de pe capul vostru nu se va pierde. Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”.

Perspectiva

„Care va fi semnul?”; „nu va fi îndată sfârșitul”; „vă veți mântui sufletele”

1. „Învăţătorule, când vor fi acestea și care va fi semnul că ele au să se întâmple”
Discipolii se găseau împreună cu Învățătorul lor, chiar în Templu, acolo unde avuseseră loc discuțiile cu mai marii iudeilor. Isus privea spre oamenii care admirau frumusețea clădirilor și bogăția Templului și le-a spus celor din preajma sa: „Vor veni zile în care din tot ce vedeţi nu va rămâne piatră peste piatră; totul va fi distrus!”.

Cuvintele profetice rostite de Isus în Templu au căzut ca un fulger asupra celor de față și au stârnit o teamă profundă. Isus profețea chiar despre distrugerea mărețului Templu construit din pietre pătrate de calcar alb cu mai bine de 40 de ani în urmă, în timpul regelui Irod, care angajase nu mai puțin de 100.000 de muncitori și 1.000 de preoți. Din mintea năucită a discipolilor și a celor prezenți în acel loc, singurele cuvinte care mai puteau să fie rostite erau două întrebări: „Când se vor întâmpla toate acestea? Care va fi semnul?”

Foarte nedumeriți, discipolii se întrebau între ei: de ce rostise Isus o profeție despre o „apocalipsă”, o „revelație” în public, cu referire directă la istoria oamenilor? De ce va fi distrus Templul din Ierusalim, semnul unicului loc al prezenței lui Dumnezeu între oameni? Scripturile din vechime mărturisesc faptul că Dumnezeu însuși a ales acest loc din cetatea Ierusalimului, loc devenit mai apoi sfânt, casa prezenței sale prin excelență. Ce mai poate fi mărturisit despre locul prezenței lui Dumnezeu între oameni? Va înceta oare rolul Templului? Dacă Dumnezeu își va abandona poporul, se va apropia oare în acel moment sfârșitul lumii și întoarcerea Fiului Omului?

2. „Când veţi auzi despre războaie şi revolte, nu vă temeţi, căci trebuie să se întâmple acestea mai întâi, însă nu va fi îndată sfârşitul!”
Isus le spunea discipolilor săi că mersul istoriei se îndreaptă spre scopul său final. Chiar în timpul de față, pe care ei îl trăiesc, Dumnezeu împlinește planul său de mântuire. În pofida tuturor contradicțiilor din jur, trebuie să se „întâmple” tot felul de evenimente și semne, dar toate acestea nu sunt decât o prevestire a „escatonului”, (din grecescul „eschaton”, „ceea ce se află la sfârșit”),  a sfârșitului timpurilor.

În fața tensiunilor puternice pe cale să apară, Isus le spunea discipolilor că trebuie să se încreadă în el, cel venit de la Tatăl ceresc, și în cuvintele pe care el le-a spus. Să nu se lase păcăliți de profeții mincinoși care doresc să-i ia locul și care vestesc o „parusie” iminentă (din grecescul „parousía”, „prezența” lui Isus la sfârșitul timpurilor). Va fi vai și amar de acela care îi va urma. Profeții falși se vor folosi de numele Cristos, zicând: „Eu sunt”, și vor vesti chiar cuvintele sale: „Timpul este aproape”.

Vor fi războaie, răscoale și dezordini. Iar toate acestea nu sunt voite de Dumnezeu. Toate acestea sunt rodul putrezit al păcatului, semn al puterii pătimașe și al orgoliului omului, și fac parte din istoria omenirii. Toate acestea sunt semn al răului, al morții și al sfârșitului unei lumi. În providența sa nemărginită, Dumnezeu nu a rostit încă ultimul cuvânt. Dumnezeu, izvorul vieții, își arată acum judecata și îl va ajuta pe fiecare om să-și trăiască viața în mijlocul războaielor, al lipsurilor și al bolilor. „Dar nu va fi încă sfârșitul”. Se poate spune că acesta este un nou început, este timpul convertirii, al mărturiei și al martiriului. Totul face parte din istorie, iar în această istorie se află timpul potrivit pentru împărtășirea misterului Fiului Omului.

3. „Prin statornicia voastră vă veți mântui sufletele”
Cuvintele sacre rostite de Isus dezvăluiau temerile ascunse în mintea oamenilor și îndepărtau totodată vălul care le întuneca privirea. Doar puțin și numai în mică parte, discipolii s-au apropiat în acel moment de planul lui Dumnezeu despre lume. Dacă mai înainte neliniștea și teama îi făcuse să-și pună întrebări despre sfârșitul lumii, acum, hotărârea și statornicia în credință le-a îndreptat discipolilor privirea spre împlinirea istoriei.

Evanghelia mărturisește faptul că se apropie sfârșitul unei lumi vechi și că e pe cale să apară o lume nouă, prezentă deja în planul lui Dumnezeu. Numai Dumnezeu călăuzește istoria, numai Dumnezeu are ultimul cuvânt. De aceea, discipolii nu trebuie să se teamă. Ura împotriva lor se aprinde numai din cauza numelui pe care ei îl mărturisesc: Isus Cristos. Dar nu trebuie să se preocupe pentru apărarea lor deoarece Isus Cristos este în mijlocul lor prin cuvântul său, iar ei nu pot decât să dea mărturie despre el. În același timp, Duhul Sfânt îi însoțește în orice loc și în orice moment cu înțelepciunea sa, iar ei vor fi plini de curaj. În momentul deciziei lor față de Cristos și al dezbinării dintre oameni toți cei rămași fideli îl au pe Dumnezeu de partea lor: își mântuiesc sufletele prin statornicia în credință.

Pentru ca viața să fie trăită

 (Rugăciunea zilei)
„Doamne, Dumnezeul nostru, dă-ne, te rugăm, harul să te urmăm mereu cu bucurie, căci numai slujindu-te necontenit pe tine, izvorul oricărui bine, putem afla fericirea deplină şi nepieritoare”.

Gândurile mele

Dacă neliniștea și teama îl determină pe om să-și pună întrebări despre sfârșitul lumii, hotărârea și statornicia în credință îi îndreaptă privirea spre împlinirea istoriei.
În momentul deciziei față de Cristos și al dezbinării dintre oameni, cel fidel îl are pe Dumnezeu de partea sa și își găsește pacea și liniștea prin statornicia în credință.
Cuvintele sacre dezvăluie temerile ascunse în profunzimile minții și îndepărtează totodată vălul care întunecă privirea.