Duminica a XVIII-a din Timpul de peste An

Anul A

Evanghelia după Matei relatează un eveniment plin de simboluri și cu mari înțelesuri mesianice și euharistice:  înmulțirea pâinilor şi a peştilor. În fața minunii, mulțimea a înțeles imediat că Isus este Mesia cel așteptat, cel care se îngrijește de bolnavi şi are milă de sărmani.

Mihai Roca  |  2 august 2020

Textele liturgice

Is 55,1-3; Ps 144; Rom 8,35.37-39; Mt 14,13-21

Contextul

Prima înmulțire a pâinilor
Se apropia sărbătoarea Paștelui când Isus a primit vestea că Ioan Botezătorul, verișorul său, a fost ucis de Irod. Fiind în apropiere de Betsaida, a decis să se retragă împreună cu discipolii săi în liniște și în rugăciune, într-un loc pustiu și izolat. Discipolii tocmai reveniseră din misiune și dorea acum să le dea posibilitatea de a se odihni și de a-și povesti unii altora experiența dobândită. În același timp – cu scopul evitării unei posibile persecuții din partea lui  Irod -, decise să se îndepărteze de intrigile cărturarilor și ale fariseilor. Acesta este contextul în care mulțimea continua să-l caute pe Isus și să meargă după el. Din faptele văzute și auzite, oamenii îl recunoșteau în Isus pe Mesia cel așteptat și îi aduceau la el pe cei bolnavi și nevoiași: au înțeles că îi era milă de ei și că îi vindeca pe toți. La lăsatul serii, Isus va înmulți doar cinci pâini și doi pești și va potoli apoi foamea unei mulțimi imense.
Isus este Mesia cel așteptat. El îi vindecă pe cei bolnavi și dă pâine mulțimilor.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema alianței și a imaginii lui Isus ca Mesia cel așteptat.

• În prima lectură, autorul sacru îi invită pe cei însetați să ia apă, le spune să nu-și irosească banii pe ceea ce nu hrănește și insistă asupra reînnoirii alianței cu Domnul: „Plecați-vă urechea și veniți la mine! Ascultați și sufletele voastre vor trăi! Voi încheia cu voi o alianță veșnică, după bunătatea de neclintit față de David”.
• În a doua lectură, Paul le transmite creștinilor din Roma un mesaj plin de speranță, bazat pe iubirea infinită pe care Dumnezeu a manifestat-o în Isus Cristos: „Sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru”.
• Evanghelia îl prezintă pe Isus urmat de o mulțime imensă în deșert, unde îi vindecă pe bolnavi și dă pâine celor înfometați înmulțind cinci pâini și doi pești, iar apoi conclude: „Au mâncat toți și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline”.

Perspectiva

„Cei bolnavi”; „a frânt pâinile”; „au mâncat toți și s-au săturat”

1. „Coborând, Isus a văzut o mare mulțime, i s-a făcut milă de ei și le-a vindecat bolnavii”
Isus plecase cu barca spre un loc izolat. Simțea nevoia de a sta în liniște doar cu discipolii săi, care tocmai se întorseseră din misiune. Matei notează cu mare grijă acest fapt: chiar în acele zile, discipolii lui Ioan Botezătorul îi aduseră lui Isus vestea despre moartea în închisoare a învățătorului lor; totul se întâmplase din cauza răutății Irodiadei, soția lui Filip, fratele tetrarhului Irod. Această veste tristă a creat o anumită preocupare în rândul discipolilor, iar Isus a ales să se retragă într-un loc liniștit cu intenția de a preveni o posibilă persecuție. Au urcat toți în bărci, dar nu au traversat lacul Genezaret, ci s-au retras într-un loc pustiu, în apropiere de Betsaida.

Aflând că Isus a plecat cu barca, mulțimea a mers de-a lungul lacului Genezaret și a ajuns înaintea lui în locul izolat spre care se îndrepta. La sosirea sa, Isus a găsit multe persoane venite din satele și cetățile din Galileea. Și când a văzut poporul adunat și pe bolnavii care i-au adus la el, i s-a făcut milă, s-a îngrijit de ei și i-a vindecat pe cei neputincioși.

2. „Isus a luat cele cinci pâini și cei doi pești, și-a ridicat privirea spre cer, a mulțumit, a frânt pâinile și le-a dat discipolilor, iar discipolii, mulțimilor”
La lăsatul serii, Isus, discipolii și o mare mulțime de oameni se găseau încă în acel loc pustiu. Erau după o zi întreagă de activitate misionară. Se înnopta când Învățătorul le-a cerut discipolilor să meargă prin sate pentru a cumpăra de mâncare. Îngrijorați, discipolii și-au exprimat imediat preocuparea pentru situația mulțimii. Satele erau prea departe. Ce puteau ei să facă în fața unei mulțimi numeroase? Se lăsa deja noaptea. Oare trebuiau să cumpere ei pâine pentru toți? Se găseau într-o situație delicată și nu vedeau nici o soluție. Nu puteau să abandoneze mulțimea, nici nu aveau posibilitatea de a găsi hrana necesară. Găsiseră cinci pâini și doi pești, dar ce ar fi putut ei să facă în acel moment doar cu atât? Aveau înaintea lor foarte multe persoane și au înțeles că le era imposibil să găsească pâinea necesară pentru a oferi fiecăruia câte puțin.

Observând neputința discipolilor și situația delicată a mulțimii, Isus a poruncit ca toți să se așeze pe iarbă. A luat apoi cele cinci pâini și cei doi pești, le-a binecuvântat, le-a frânt și le-a dat discipolilor, iar aceștia le-au împărțit mulțimii. A înmulțit puținul pe care îl aveau și au dat fiecăruia cât a voit: minunea înmulțirii transformase acea seară în mare sărbătoare.

3. „Au mâncat și s-au săturat, iar din ceea ce a prisosit din bucăți, au strâns douăsprezece coșuri pline”
Evanghelia a consemnat cu grijă detaliile semnificative ale acelei zile memorabile. Fără a pune la număr femeile și copiii, aproximativ cinci mii de bărbați au mâncat și s-au săturat din pâinile binecuvântate și din peștii înmulțiți. Mai mult, la sfârșit, au adunat nu mai puțin de douăsprezece coșuri pline cu bucăți de pâine. Toate aceste detalii aveau desigur o semnificație deosebită, iar Matei cunoștea foarte bine acest lucru; erau simboluri importante ce se refereau la mană, la cele cinci cărți ale legii și la prepelițele din pustiu. Aceste simboluri trimiteau totodată la marea sărbătoare prelungită până noaptea târziu și la prima comunitate mică și nesemnificativă din Ierusalim. Erau referințe directe la cele douăsprezece luni ale anului și la darul îmbelșugat, la cele douăsprezece triburi ale lui Israel și la noua comunitate a celor doisprezece discipoli ai lui Isus.

Minunea înmulțirii pâinilor cuprindea o tainică semnificație mesianică și euharistică. Relatând faptele întâmplate în locul pustiu din preajma cetății Betsaida, evanghelistul Matei dădea această mărturie: prin intermediul Isus, Mesia cel așteptat, Dumnezeu a ales ca omenirea să devină poporul său. Nu peste mult timp, în Cenacolul din Ierusalim, Isus va alege să se dăruiască pe sine însuși ca adevărata pâine, pâinea vieții – darul trupului său oferit pentru toți oamenii.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Fii alături, Doamne, de slujitorii tăi și arată-le celor care te imploră bunătatea ta nemărginită; ei sunt mândri să te recunoască drept Creator și Cârmuitor; reînnoiește și păstrează în ei harul tău, ca să-ți fie plăcuți pururi”.

Gândurile mele

Minunea înmulțirii pâinilor avea o tainică semnificație mesianică și euharistică: Dumnezeu a făcut ca omenirea să devină poporul său, iar Isus s-a dăruit ca adevărata pâine, pâinea vieții – darul trupului său oferit pentru toți oamenii.

Minunea înmulțirii pâinilor cuprindea tainice înțelesuri ce se refereau la cele douăsprezece luni ale anului și la darul îmbelșugat, la cele douăsprezece triburi ale lui Israel și la noua comunitate a celor doisprezece discipoli ai lui Isus.