Duminica a XXI-a din Timpul de este An

Anul A

Nu mai sunt ceilalți care se întrebă cine este Isus, ci este Isus acela care îi provoacă pe discipoli și le cere să-și exprime părerea despre el. Răspunde Simon Petru și de data acesta; profund ancorat în ambientul iudaic, mărturisește credința mesianică în Isus Cristos, Mesia cel profețit și mult așteptat.

Mihai Roca  |  23 august 2020

---

Textele liturgice

Is 22,19-23; Ps 137; Rom 11,33-36; Mt 16,13-20

Contextul

Mărturisirea lui Petru
Isus era împreună cu discipolii, se îndrepta de la Betsaida spre Cezarea lui Filip, o localitate situată într-o zonă păgână. Ajunși în acea zonă, i-a întrebat pe discipoli despre ceea ce gândea lumea cu privire la el, ca Fiu al Omului. Urmându-l de mai bine de un an și cunoscând părerile oamenilor despre Învățătorul lor, discipolii i-au spus ceea ce au auzit de la lume. Isus a insistat și le-a cerut să-și exprime și ei părerea, întrebându-i: „Dar voi, cine spuneți că sunt?” Simon Petru va răspunde în numele tuturor, mărturisind: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!”.
Isus este Mesia cel așteptat. El este mărturisit de Simon Petru.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență mărturisirea credinței mesianice.

• Profetul Isaia vorbește în prima lectură despre aspectul trecător al puterii omenești, prezintă semnul țărușului înfipt în loc sigur – simbol al stabilității misiunii lui Eliachim – și vestește în numele lui Dumnezeu: „Îl voi îmbrăca cu tunica ta, îl voi încinge cu brâul tău şi voi da puterea ta în mâna lui. El va fi ca un tată pentru locuitorii Ierusalimului şi pentru casa lui Iuda”.
• În a doua lectură, Paul îl preamărește pe Creator, formulează trei întrebări despre caracterul tainic al lui Dumnezeu și încheie cu o frumoasă mărturisire de credință: „Căci toate vin de la el, prin el şi pentru el. Lui să-i fie glorie în veci! Amin”.
• Evanghelia după sfântul Matei relatează dialogul dintre Isus și discipolii săi, evidențiind răspunsul lui Petru și misiunea încredințată de Isus acestuia: „Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona, căci nu carnea şi sângele ţi-au revelat aceasta, ci Tatăl meu care este în ceruri. Şi eu îţi zic: tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”.

Perspectiva

„I-a întrebat pe discipolii săi”; „tu ești Cristos”; „fericit ești Simon”

1. „Venind în părţile Cezareii lui Filip, Isus i-a întrebat pe discipolii săi, zicând: «Cine spun oamenii că este Fiul Omului?»”
De mai bine de un an, Isus era urmat de doisprezece discipoli aleși chiar de către el, unul câte unul. Împreună cu aceștia a ajuns în părțile Cezareii lui Filip, în partea cea mai de Nord a Galileei. Această localitate se afla chiar la poalele muntelui Hermon, acum pe un teritoriu păgân.

Isus vestea sosirea Împărăției cerurilor, arătându-se întotdeauna solidar cu toți, mai ales cu cei săraci. Îi erau cunoscute atât întrebările primite zilnic de la cei nevoiași, cât și problemele acestora. Oriunde mergea era pur și simplu asaltat de toți. Dar odată sosit în acea zonă păgână, rolurile s-au inversat. Dacă până în acel moment erau oamenii aceia care îi cereau ajutorul și îl întrebau despre scopul misiunii sale, acum este el acela care îi întreabă pe cei din jur despre identitatea sa. Sosise momentul în care voia să știe ce spun despre el oamenii și discipolii săi.

„Cine spun oamenii că este Fiul Omului?” i-a întrebat Isus pe discipoli. Fără a mai sta pe gânduri, discipolii i-au prezentat părerile oamenilor, păreri ce oglindeau așteptările poporului. Împreună cu Irod Antipa, unii spuneau că el este Ioan Botezătorul. Alții spuneau că el este Ilie, precursorul lui Mesia, sau Ieremia, marele apărător al lui Israel. Mai existau și aceia care spuneau că el este unul dintre profeții din vechime. Aceste păreri erau răspândite printre oameni. Faima pe care i-o crease minunile, i-a determinat pe mulți să-l identifice pe Isus cu o mare personalitate din istoria lui Israel. Însă erau doar păreri. Nu aveau nici-un sâmbure de adevăr. Erau false.

2. „Simon Petru a luat cuvântul şi a zis: «Tu eşti Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!»”
„Dar voi, cine spuneți că sunt?” i-a întrebat Isus cu insistență pe discipoli. Le-a cerut să-și exprime clar părerea despre el. Ce gândeau ei, ca alternativă la părerile oamenilor? Simon Petru a răspuns în numele tuturor: „Tu ești Cristos, Fiul Dumnezeului cel viu!” Direct și pe scurt, Petru a mărturisit credința mesianică. Recunoștea originea davidică a lui Isus, faptul că este Cristos, Mesia, cel care trebuie să restabilească regatul lui Israel. Totodată, în lumina experienței dobândite alături de Învățătorul său, recunoștea că Isus este Fiul Dumnezeului cel viu – mărturisea că însuși Dumnezeu este prezent și activ în cuvintele și faptele lui Isus.

Chiar la Cezarea lui Filip, în părțile cele mai îndepărtate de Ierusalim, Petru a mărturisit că Isus este Cristos. Am putea spune că această frumoasă mărturisire era rodul experienței sale de ucenic, o consecință a tot ceea ce văzuse și auzise în compania lui Isus; era răspunsul corect la întrebarea pusă de Isus.

3. „Isus, luând cuvântul, i-a spus: «Fericit eşti, Simon, fiul lui Iona»”
Petru era mulțumit și fericit. Găsirea răspunsului corect i-a atras laude din partea Învățătorului. Dar răspunsul dat nu era rodul experienței și al inteligenței sale, ci era o dezvăluire venită de la Tatăl ceresc – o revelație divină, un har ceresc. Acesta este contextul în care Isus alege să-i schimbe numele de Simon în Petru și să-i încredințeze misiunea de a fi piatra pe care să zidească noua comunitate de credință. Totodată, Isus i-a încredințat lui Petru puterea de a guverna, de a „lega” și de a „dezlega”: responsabilitatea transmiterii Evanghelie și misiunea de a fi garantul tradiției apostolice.

La sfârșitul dialogului dintre Isus și Petru, Matei menționează faptul că discipolii au primit secretul mesianic: „să nu spună nimănui că el este Cristos”. De fapt, ei vor păstra acest secret aproape doi ani. Vor mai reveni asupra acestui secret, dar nu vor reuși să-l deslușească. Era atunci prea mult pentru puterea lor de a înțelege. Doar după învierea lui Isus di morți, Petru și ceilalți discipoli vor înțelege că Isus – mărturisit ca Mesia și Fiului Omului – cuprindea în persoana sa misterul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, care uneşti într-o singură voință cugetele celor ce cred în tine, dă-i poporului tău harul să iubească ceea ce poruncești şi să dorească ceea ce făgăduiești, pentru ca, în nestatornicia lumii acesteia, inimile noastre să fie ancorate acolo unde se află adevăratele bucurii”.

Gândurile mele

Petru a recunoscut că Dumnezeu era prezent și activ în cuvintele și faptele lui Isus.
Doar după învierea lui Isus di morți, Petru și ceilalți discipoli vor înțelege că Isus – mărturisit ca Mesia și Fiului Omului – cuprindea în persoana sa misterul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu.

Imagine

Tiziano Vecellio, The Tribute Money  (1516)
Sursa: commons.wikimedia.org