Duminica a XI-a din Timpul de peste An

Anul A

Isus străbătea satele și cetățile predicând tuturor Vestea cea Bună. La această misiune i-a asociat și pe cei doisprezece discipoli. Lor le-a dat puterea de a predica, de a-i vindeca pe cei bolnavi și de a-i învia pe cei morți, de a-i curăța pe cei leproși și de a-i alunga pe diavoli.  În dar au primit aceste puteri, în dar le vor folosi pentru toți oamenii și le vor transmite urmașilor lor.

Mihai Roca  |  14 iunie 2020

---

Textele liturgice

Ex 19,2-6; Ps 99; Rom 5,6-11; Mt 9,36-10,8

Contextul

Discursul misionar
Evanghelia a descris deja vindecarea paraliticului și chemarea lui Matei. I-a descris și pe cei care pretindeau ca iubirea lui Dumnezeu să fie împărtășită numai celor drepți. De fapt, fariseii nu voiau parcă să accepte că Mesia nu a venit pentru cei drepți, ci pentru cei săraci, bolnavi și păcătoși; iar unul dintre acești păcătoși era chiar Matei. Îndepărtându-se de vechile scheme sociale și religioase, Isus vestea pretutindeni noutatea despre împărăția fiilor lui Dumnezeu. Pe de o parte, mulțimile erau entuziasmate de mesajul lui şi de minunile pe care le făcea. Pe de altă parte, fariseii se opuneau cu înverșunarea, chiar dacă semnele mesianice erau atât de evidente. Acesta este contextul în care Matei introduce discursul misionar – al doilea din cele cinci discursuri prezentate în evanghelia pe care a scris-o –, prezentând numele celor doisprezece discipoli și subliniind în mod clar că aceștia nu aveau o misiune diferită de ce a Învățătorului lor.
Isus este Fiul Tatălui. El le cere discipolilor să-și mărturisească credința în orice încercare.

Spre izvoarele credinței

Textele liturgice scot în evidență tema chemării și a misiunii.

• Autorul sacru prezintă în prima lectură sosirea israeliților la muntele sfânt și mesajul pe care Dumnezeu l-a adresat întregului popor prin intermediul lui Moise: „Voi veți fi partea mea dintre toate popoarele, căci al meu este tot pământul. Îmi veți fi o împărăție de preoți şi un popor sfânt”.
• În a doua lectură, Paul evidențiază perspectiva escatologică a justificării și le spune cu hotărâre creștinilor din Roma: „Am fost reconciliați cu Dumnezeu prin moartea Fiului său”.
• Evanghelia după sfântul Matei prezintă instituirea grupului celor doisprezece și trimiterea lor în misiune, subliniind câteva reguli clare date chiar de către Isus: „Mergând, predicați, spunând: «S-a apropiat împărăția cerurilor». Vindecați-i pe cei bolnavi, înviați-i pe cei morți, curățați-i pe cei leproși, alungați-i pe diavoli! În dar ați primit, în dar să dați!”

Perspectiva

„Secerișul este mare”; „cei doisprezece”; „în dar ați primit, în dar să dați!”

1. „Atunci le-a spus discipolilor săi: „Secerișul este mare, însă lucrătorii sunt puțini. Rugați-l deci pe Domnul secerișului să trimită lucrători la secerișul lui!”
Exista o legătură strânsă între așteptările oamenilor și activitatea misionară a lui Isus. Această așteptare era cu atât mai vie cu cât era mai mare dorința după împlinirea timpului mesianic. Fariseii, discipolii lui Ioan și iudeii credincioși posteau și duceau o viață plină de renunțări. Și făceau toate acestea cu scopul de a grăbi venirea lui Mesia și de a fi pregătiți, gata de a-l primi. Cu toate acestea nu și-au dat seama că sosise timpul de sărbătoare, că Mesia era deja în mijlocul lor. Ar fi fost suficient să privească în jur, să recitească profețiile și să descifreze semnele timpului pe care îl trăiau.

Ce ar fi trebuit să facă iudeii pentru a recunoaște noutatea predicată de Isus din Nazaret și pentru a interpreta semnele timpului? Cum ar fi putut ei recunoaște faptul că mirele era în mijlocul lor și că anunța tuturor Vestea cea Bună? La ce ar fi putut ei să apeleze pentru a descifra noutatea mesianică? Faptele destăinuiau ceea ce nu se mai văzuse niciodată în Israel. Femeia care pierdea sânge se vindecase, din necurată redevenise fiică imediat ce Isus îi vorbise. Copila șefului sinagogii revenise la viață în momentul în care Domnul a prins-o de mână. Li s-au deschis ochii celor doi orbi care strigau ajutor de la Isus. Până și diavolii au ieșit din cel mut atunci când Isus a intervenit.

Faima minunilor făcute de Isus se răspândise în toată regiunea, iar bolnavii și multă lume alergau la el pentru a-i asculta cuvintele și pentru a fi vindecați. Sosise timpul mesianic, timpul profețit și atât demult așteptat. Semnele erau acum vizibile. Isus străbătea satele și cetățile și învăța în sinagogi vestind Evanghelia Împărăției, vindecând orice boală și înlăturând orice neputință.

2. „Chemându-i pe cei doisprezece discipoli ai săi, le-a dat putere asupra duhurilor necurate, ca să le alunge şi să vindece orice boală şi orice neputință”
„Mulțimile erau istovite și părăsite, ca niște oi care nu au păstor”, notează evanghelia. Privind spre aceste mulțimi dezorientate, lipsite de unitate și de conducători, Isus a luat decizia de a le reda bucuria. Totul fusese pregătit, iar secerișul nu putea să mai aștepte. Sosise timpul misiunii, „secerișul” era cu adevărat mare.

În contextul activității misionare desfășurate de Isus, evanghelistul prezintă grupul celor doisprezece discipoli. Descrie în același timp și chemarea lor, și noua misiune primită de la Învățătorul lor. Subliniază cu insistență faptul că vocația celor doisprezece este aceea de a duce mai departe misiunea lui Isus: a vesti prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, a vindeca orice boală și a îndepărta orice neputință.

3. „În dar ați primit, în dar să dați!”
Cu sfaturi și reguli precise, Isus i-a trimis prin satele și cetățile lui Israel pe toți discipolii săi. Așa cum el a venit în mijlocul poporului ales, la fel i-a trimis și pe discipolii săi în misiune. Poporul lui Israel avea prioritate. Evanghelia notează că Isus însuși și-a îndeplinit misiunea numai în teritoriul lui Israel, neasumându-și misiunea de a merge pretutindeni, ci dorind să ducă la îndeplinire promisiunile făcute de Dumnezeu în vechime.

Cei doisprezece discipolii vor duce mai departe misiunea încredințată urmând exemplul Învățătorului lor. Vor fi purtătorii iubirii lui Dumnezeu în mijlocul conaționalilor lor, oferind în dar tot ceea ce au primit în dar de la Isus. Și numai după înviere – urmând în toate cuvintele Domnului – vor ieși din granițele Țării Sfinte și vor vesti pretutindeni noutatea despre Evanghelia Împărăției lui Dumnezeu. Ei vor observa cu sfințenie sfaturile despre sărăcie și vor vesti cu hotărâre cuvântului lui Dumnezeu, conțineți fiind în orice moment de prezența Domnului în mijlocul lor.

Pentru ca viața să fie trăită

(Rugăciunea zilei)
„Dumnezeule, tăria celor ce nădăjduiesc în tine, ascultă cu bunătate rugăciunile noastre:  noi suntem slabi şi nu putem face nimic fără tine: dăruiește-ne pururi ajutorul harului tău,
pentru ca, împlinindu-ți poruncile, să-ți fim plăcuți în gânduri şi în fapte. Prin Domnul nostru Isus Cristos”.

Gândurile mele

Isus și-a desfășurat misiunea numai în teritoriul lui Israel, neasumându-și misiunea de a merge pretutindeni, ci dorind să ducă la îndeplinire promisiunile făcute de Dumnezeu în vechime.
Urmând exemplul Învățătorului, discipolii își vom împlini misiunea încredințată: a vesti prezența lui Dumnezeu în mijlocul oamenilor, a vindeca orice boală și a îndepărta orice neputință.